A nins!

Dan Cârlea

1 December 2014

Dan CârleaGata, a nins! Am aşteptat asta în fiecare dimineaţă; ditamai omul ce sunt la 40 de ani, de o lună încoace sar în picioarele goale la geam să văd minunea. Ca odinioară, la Câmpulung Moldovenesc, pe când icoana mea era pârtia albă ce se pierdea între brazi, pe deal, pe unde veneau spre Ştefan tătarii.

Odată ce-a nins, gata, s-a încheiat: nimeni nu ne va mai învrăjbi anul ăsta.

Sunt iar copil, miracolul pleacă din minte şi se lărgeşte la infinit, o salbă de artificii cât lumea.

Sania este în hol, miroase a plăcinte, bunica trăieşte, şodoul aurit de miere şi gălbenuş te aşteaptă în cană. Vezi să nu răceşti, pune-ţi izmene şi ciorapi groşi.

Pe tine, drăguţă cu buze roşii, cozi negre şi mănuşi tricotate, pe tine te vor tăvăli băieţii prin zăpadă, dar te vor împăca apoi, pupându-ţi bujorii.

Gata, s-a terminat pe anul ăsta cu circul, cu revolta, cu critica, cu învrăjbeala. Noi am decis asta, acum şi aici. Suntem în ţara noastră cea albă ca zăpada, din marea cea îngheţată cu ţurţuri pe mal, până la munţii cei bleu, până-n Ceahlăul în care se roagă şi astăzi sihaştri. Suntem în ţara noastră cu zimbri, atâţia cât sunt, sunt ai noştri, în ţara noastră cu cerbi şi cu urşi, pe care ni-i mai împuşcă străinii.

iarna

În ţara lui Boca şi Cleopa, lui Nichita şi Eminescu, lui Creangă şi Eliade, în ţara fără mări de nisip, cum au alţii, ţara în care ţâşneşte un izvor de sub fiecare piatră de munte. Lebedele strălucesc pe ape, cum se dezmorţeşte frigul, stufărişul Deltei ascunde lupii cei tari şi mistreţii cei mulţi.

Gata, acum luăm jucării din pieţe şi le împărţim copiilor săraci, mâncăm pe treptele bisericii cu ologii, cărăm plasele babelor şi ne lăsăm bătuţi la şah de moşnegi. Poţi să-mi ceri la Carrefour căruţul cu ban în el, poţi să mă claxonezi aiurea, poţi chiar să mă blochezi în parcare. Poţi să asculţi manele la telefon în tramvai, poţi să vorbeşti tare tâmpenii, ba chiar să nu strângi rahatul de la câine.

A nins, e principalul! Tuaregii ar da smaralde străvechi pentru un pumn de zăpadă, să-şi răcorească frunţile albastre.

Acuşi vom face cârnaţi şi tobă, vom face piftie, sarmale, tochitură la ceaun în curţi sau ne vom aprinde cerul deasupra blocurilor.

Chiar nu mă interesează de-acum cu cine ai votat. Nici cum te cheamă şi nici cât câştigi.

Vinul fiert cu scorţişoară sigur îţi place, vom deszăpezi împreună o bucată de viaţă. Dacă nu vrei, voi deszăpezi eu şi pentru tine.

Putem chiar să ne obrăznicim, să decretăm la marginea fiecărui oraş o zonă liberă cu adevărat – acolo intră doar copilul din noi, cu sania lui, cu plăcinta în mână, acolo se povestesc amintiri, nu se vorbeşte politică şi nici afaceri, se înalţă uriaşi de zăpadă, ai voie să-ţi tragi nasul, să te ştergi cu mâneca, să râzi cu gura plină, să plângi în văzul tuturor.

Poţi chiar să te îndrăgosteşti prima oară. Miracolul pleacă din minte, atunci când ierţi tot.

Treaba ta dacă intri sau nu în joc. Câţiva suntem deja acolo.

La mulţi ani!



Citiţi şi

Dacă ți se pare că este mai bine, poate că o să lăsăm lucrurile așa un timp

Am fost o generaţie de handicapaţi emoţional

M-am schimbat, ați înțeles?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,030 views

Your tuppence

  1. Alexandra / 5 December 2014 11:49

    oooo,da…pentru cateva minute chiar m-am revazut copilul inghetat cu placinta in mana…frumoase amintiri,pacat ca nu ne pastram sufletul de copil 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro