Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Aici e frig! Acolo cum e, mamă?

23 November 2018

„Când mai vii și tu acasă?”

Aceeași întrebare, același răspuns: „Când o să am timp”…dar niciodată nu aveam. Mereu pe fugă, mereu cu nervi, mereu fără pic de răbdare.

A rămas văduvă cu patru copii, undeva la țară, fără un loc de muncă. Ne-a crescut muncind cu sapa și s-a recăsătorit ca să rămână văduvă iar. După decesul celui de-al doilea soț, s-a apucat de băut și asta a durat ani mulți, iar noi am condamnat-o. Alcoolul ia mințile, rănește oamenii, distruge vieți… Ani de zile de beție, ani în care ne-am răcit, ani în care ne-am răstit cu toții la ea și în care o acuzam în loc să o ajutăm.

Într-o vineri, mă sună: „Ce faci, mamă? Mie mi-e rău, nu mai apuc ziua de luni.” …și nu a mai apucat-o.

mama copii

A doua zi, sâmbătă, o sun să văd dacă și-a luat medicamentele: „Ți-a luat-o nenicul tău înainte, m-a sunat și el. Le-am luat, mamă, am luat medicamentele, nu îmi mai e rău… Să îmi aduci ulei și oțet să bag gogoșari.”

Eram în sat, la câteva case de ea, îi cumpărasem ulei și oțet, dar nu m-am grăbit să i le duc până a venit prietena mea, Georgiana, să îmi spună că e nevoie să urc la mama în deal; m-am uitat în ochii ei și am zis că mor, mi-am dat seama că ea nu mai e…

Făcuse infarct după ce a vorbit cu noi…

După ani de zile de alcool, ultimele zile a stat trează, iar noi nu am bănuit nimic… Puteam să o credem, puteam să fim cu ea, măcar unul din patru copiii câți a avut… S-a stins fără noi, singură, fără să bănuim, fără să ne pregătim pentru durerea ce avea să urmeze. Am fost reci cu ea, dar plecarea ei ne-a distrus pe pe toți, de tot. Ne este dor… și doare, niciunul dintre noi nu mai este la fel, niciunul nu mai doarme.

Mi-e dor să îi văd mâinile muncite, mi-e dor să o aud, mi-e dor să știu că ne așteaptă cu sirop de căpșuni făcut de ea…

Sunt nouă săptămâni de când a plecat, iar eu încă îi caut numărul în telefon.

Aici e frig!

Acolo cum e, mamă?

Guest post by Cornelya

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Liliana Pădure, doctorița născută prematur cu malformații congenitale, salvează copiii considerați până nu demult rebuturile societății

Sunt distrată, dar nu distrasă

Cine m-a făcut să văd că sunt pe un drum greșit? O altă femeie!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,646 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro