Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Aici e frig! Acolo cum e, mamă?

23 November 2018

„Când mai vii și tu acasă?”

Aceeași întrebare, același răspuns: „Când o să am timp”…dar niciodată nu aveam. Mereu pe fugă, mereu cu nervi, mereu fără pic de răbdare.

A rămas văduvă cu patru copii, undeva la țară, fără un loc de muncă. Ne-a crescut muncind cu sapa și s-a recăsătorit ca să rămână văduvă iar. După decesul celui de-al doilea soț, s-a apucat de băut și asta a durat ani mulți, iar noi am condamnat-o. Alcoolul ia mințile, rănește oamenii, distruge vieți… Ani de zile de beție, ani în care ne-am răcit, ani în care ne-am răstit cu toții la ea și în care o acuzam în loc să o ajutăm.

Într-o vineri, mă sună: „Ce faci, mamă? Mie mi-e rău, nu mai apuc ziua de luni.” …și nu a mai apucat-o.

mama copii

A doua zi, sâmbătă, o sun să văd dacă și-a luat medicamentele: „Ți-a luat-o nenicul tău înainte, m-a sunat și el. Le-am luat, mamă, am luat medicamentele, nu îmi mai e rău… Să îmi aduci ulei și oțet să bag gogoșari.”

Eram în sat, la câteva case de ea, îi cumpărasem ulei și oțet, dar nu m-am grăbit să i le duc până a venit prietena mea, Georgiana, să îmi spună că e nevoie să urc la mama în deal; m-am uitat în ochii ei și am zis că mor, mi-am dat seama că ea nu mai e…

Făcuse infarct după ce a vorbit cu noi…

După ani de zile de alcool, ultimele zile a stat trează, iar noi nu am bănuit nimic… Puteam să o credem, puteam să fim cu ea, măcar unul din patru copiii câți a avut… S-a stins fără noi, singură, fără să bănuim, fără să ne pregătim pentru durerea ce avea să urmeze. Am fost reci cu ea, dar plecarea ei ne-a distrus pe pe toți, de tot. Ne este dor… și doare, niciunul dintre noi nu mai este la fel, niciunul nu mai doarme.

Mi-e dor să îi văd mâinile muncite, mi-e dor să o aud, mi-e dor să știu că ne așteaptă cu sirop de căpșuni făcut de ea…

Sunt nouă săptămâni de când a plecat, iar eu încă îi caut numărul în telefon.

Aici e frig!

Acolo cum e, mamă?

Guest post by Cornelya

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dacă îmi tot repeți că ai pe cineva, de ce ești acum cu mine?!

Așa se pleacă de tot

Relațiile care dor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,563 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro