Alegeri

La electorale se vede cel mai bine. Dar nu sunt singurele alegeri pe care le avem de făcut.

Și ce se vede? Că ne conduc hoții și proștii și securiștii din pădure de la Băneasa, prin interpuși, marionete șantajabile, fără minte multă, proști făcuți grămezi de bani. Intelligence à la vlahii.

La toate nivelurile, de la ultimul cătun până la primăria capitalei și europarlamentare și Cotroceni, figuri patibulare, neisprăviți, caractere incomplete. Le lipsesc bunul simț, simțul ridicolului, școala, decența, omenia.

Iată marșul grotesc. Cavalcada infernală a canaliilor, a lichelelor, a zbirilor și a slugilor. O clasă politică de repetenți, analfabeți și găinari. Și nici poporul nu se simte mai bine.

Cum și de ce? Când alegi să o iei pe scurtătură, să „fentezi” sistemul, să meargă și așa, mai câștigă o viață doctorii Ăăăăăăăăăăăăă.

De fiecare dată când taci în fața unei imposturi grandioase cum este cea a revoluționarului de la Buzău – îți mai bați un cui în sicriu.

Românii mor iute, săraci și fără dinți în gură, exploatați, batjocoriți prin spitale și prin aziluri, în trafic și la școală, fiindcă – hai să fim serioși – cui îi pasă? Cine dă o ceapă degerată pe viața matale, dacă tu nu dai?

Orașe, municipii, județe au încăput pe mâna unor ordinari care fură la drumul mare și apoi se vor realeși. Justiția e moartă în coteț, președintele e în general în voiaj cu soția, intelectualii își fac laudatio în cerc în debara.

Societatea se macarenizează galopant și se jadorizează și e în legea ei cu gheboasele, periferia e noul centru, mahalaua e noua universitate.

Și asta nici măcar nu ar fi o problemă dacă ar funcționa vreun filtru în societatea românească. Nu funcționează. Nici familia, nici școala, nici strada. Vidul galopant trece din tik tok în viața adevărată.

Românii din secolul XXI aleg în fiecare zi: nesimțirea, șarlatanii, urlătorii, borfetul vocal, refuzul vehement al gândirii, avortarea principiilor etice. Aleg plagiatorii, curvăsăria, trompetele, traseiștii. Și apoi se miră că “nu merge nimic în țara asta”.

E de la alegerile mici, de zi cu zi. Să încerci să nu mai fi prost ca noaptea e, în definitiv, o alegere. Să încerci să ai un pic mai multă coloană vertebrală decât amoeba e o alegere. Să încerci să nu pui botul la vrăjeală (expresia rezumat a românismului recent) e, la urma urmei, o alegere.

Nu e nimeni de vină că românii aleg să trăiască așa, în acest rai al interlopilor și al zdrențelor – nici Uniunea Europeană, nici bulgarii, nici extratereștrii, nici Regele Charles al III-lea, nici Papa de la Roma. Suntem consecința alegerilor noastre.

Atât de simplu e. Și nu, în ’89 (și nici după aceea) n-am ales libertatea, ci bâlciul, citricele și televiziunea în culori. Până când?

Citiți și Fundătura Popescu