Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am căutat un apartament ca un bărbat

29 November 2019

“Când m-am mutat în chirie, în inima orașului care m-a adoptat, nu mi-am imaginat o clipă că peste 10 ani, că atâția au trecut, o să fiu mai entuziasmată ca la început. Paradoxal, dar așa e.

Și când te gândești că e vorba de o garsonieră micuță. Cosy, ce-i drept, cu apusuri de invidiat, înconjurată de sălbăticia Tâmpei, unde cântă vara păsărele, iar dimineață de dimineață văd veverițele cum sar din copaci. Nu, nu m-au năpădit amintirile din balconul înghesuit care mi-a auzit toate văicărelile, toate agoniile, dar și conversațiile filosofice pline de sublim, dar e locul, e acel loc unde mă simt cel mai bine. Și mă întreb: de ce să plec? Dar trebuie.

Și așa a început călătoria mea către capătul nopții albe a apartamentelor disponibile. Am tastat Vanzare apartamente Bucuresti și am început: am refuzat apartamente după apartamente vechi. Ca și bărbații însurați. Am refuzat periferiile, unde încă mai erau terenuri de vanzare Bucuresti. Ca și apartamentele mai puțin centrale sau bărbații fără valori. Am refuzat apartamentele prost compartimentate. Ca și bărbații cu idei fixe.

©Fabio Hurtado 

Am căutat ceva relativ central, poziționat spre soare, nici prea mare, nici prea mic, cu dotări cât de cât, cu finisaje corecte, musai cu geam la baie, debara, nu într-o zonă prea aglomerată, cu mijloace și facilitați învecinate, cu ceva verdeață la orizont și cu priveliște. Un apartament ca un bărbat. Dar cu inimă caldă și empatie în venă, din familie bună, cu dotări de bun simț, cu umor pe partea dreaptă și rațiune pe stânga, cu priveliște pe termen lung. Un bărbat valabil ca un apartament vandabil peste cinci ani.

Dar, nu e de găsit. Atunci am înțeles că iubesc locul care mi-e casă, deși nu-mi aparține. Cu tot cu veverițele zburdalnice, cu tot cu iernile friguroase, cu tot cu urcușul din deal, cu tot cu vecinii ciudați. Cu totul, cu tot tacâmul. Și atunci am realizat ca de fapt, eu nu vreau să mă mut.”

End of story! 🙂



Citiţi şi

Am știut că vei veni!

Adică cum?

Despre neiubire, validare și alte tulburări, pe Facebook

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro