Înainte de a arunca cu pietre, vreau să vă spun că iubirea vine sub multe forme și chiar dacă știința spune că e o reacție chimică mie mi se pare cea mai puternică formă de sclavie și magie.
L-am iubit și nu am știut asta decât în noaptea dinaintea nunții lui.
Era șeful meu și părea un bărbat intangibil, fidelitatea întruchipată, rece și formal tot timpul. M-a făcut să mă întreb ce e dincolo de ce afișează, iar mi-a atras atenția și m-a intrigat. Ceva în privirea lui îmi spunea că omul ăsta este un abis în care vreau să mă pierd. Așa a fost.
A știut de la interviu că mă va avea; un sociopat pe care l-am iubit cu fiecare celulă din corp. A urmat un amântlac de un an de zile, cu amazing sex și trăiri intense, pasiuni ascunse la birou și adrenalină din plin.
Însă sper să nu știți niciodată cum e să fii dezbrăcată în față unui bărbat care te cunoaște până în cel mai întunecat punct al tău, doar pentru că ești exact ca el. Să îți anticipeze și să îi anticipezi mișcările, doar pentru că aveți sufletul la fel. E ca și când ai merge dezbrăcată pe stradă și oamenii ți-ar vedea până și măruntaiele, total expusă.
Nu a profitat de mine, m-a iubit și și-a iubit și nevasta. Da! Nu vă scandalizați, există mai multe feluri de iubire, v-am mai zis. Discutam pe tema nunții lui, detalii și idei de organizare. Iubirea nostra era distructivă tocmai pentru că era scandalos de sinceră. Ați știut vreodată pe cineva atât de adânc, fără minciuni, fără aparențe, fără măști? E mistuitor.
În ultima noapte de burlac, mi-a scris: „o iubesc și mă însor cu ea. Te iubesc și te urăsc pentru că nu ai avut curaj”. Da, un laș care îmi zicea că își lasă nevasta dacă accept să fiu cu el, un laș pe care eu nu l-am vrut, care m-a învinuit pe mine de lașitate, pentru că îi ziceam mereu că nu vreau o relație, nu vreau să o lase. Până atunci nu l-am dorit niciodată mai mult decât ce era, un amant bun. Însă după ce ce s-a însurat, după acel mesaj din noaptea aia… ceva în mine s-a spart. Relația a continuat și după ce am stat în spatele lui în biserică și am dansat la nunta lui. Dureroasă și bolnavă de acum, cu povara că îl vreau mai mult decât până atunci și cu gândul că, dacă ar fi al meu, probabil m-ar înșela cu ea, îl iubeam mai mult decât mă iubeam pe mine.
Long story short, a fost amantul perfect până la nuntă, iar după eu am devenit sclava perfectă și perfect conștientă.
L-am rugat să divorțeze și să plecăm din țară, deodată prinsesem curaj să fiu cu el, ba, mai mult, simțeam că nu mai respir fără el, nu îmi mai păsa de sentimentele pe care le avea și pentru ea, ori dacă pleca cu mine și rămânea cu gândul la ea. Nu îmi mai pasă decât să îl am. Târziu, prea târziu…
Știu, nu e nimic de învățat de aici și acum – că scriu asta, văd și mai mult imoralitatea de care am dat dovadă. Însă, pentru sănătatea mea mintală, vreau să mă văd o victimă a împrejurărilor și a iubirii, pentru că l-am iubit și m-a iubit, într-un fel atât de puternic, încât îți pierzi mințile, autocontrolul și demnitatea. Aș vrea să mă expun părerilor și critici, poate cumva mă vindec.
Acum s-a terminat pentru că eu m-am mutat din țară și am întâlnit un bărbat de o bunătate ieșită din comun, cu care mă căsătoresc la anul. Nici nu mai știu ce e iubirea, ce am avut cu el sau bunătatea și afecțiunea de la acest bărbat?
Însă trebuie să vă spun că mai puternic ca în ultimii doi ani, nu am simțit și nu am trăit niciodată.
Guest post by Alexandra D.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Omul fără libertate e deja mort
Ce a ajuns să mai însemne iubirea?
Elizabeth Gilbert revine cu o carte de memorii tulburătoare: All the Way to the River
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
