Aripile

Anca Constantin

31 December 2013

Anca ConstantinAmestec molcom crema de ciocolată pe focul moale şi scriu.

Nu mă întrebaţi cum. Femeile sunt fiare năprasnice de prin basme, care fac şi desfac toate câte sunt.

Nu-mi pot desprinde ochii din valurile de mătase care cresc ciocolatii de vrajă dulce. Trec repede prin gânduri un bilanţ ameţit de nerăbdarea cu care aştept noul. Început.

Şi atunci îmi zboară gândul… Luna care ne va răsări nu ştie nimic despre trecerea noastră, nici despre noul nostru an… pentru ea suntem doar o noapte, doar un întuneric de luminat. Dacă am urma-o?

Începem azi – închidem ochii să strângem mai aproape toate visele, respirăm adânc să le întindem larg aripile şi ţinem strâns la inimă speranţa că îşi vor găsi toate drum spre viaţă.

Doar că mâine, cândva, oricând, dacă vor părea că se spulberă umbrei, hai să nu aşteptăm artificiile altui început festiv care să ne aprindă din nou zâmbetul şi încrederea. Hai să lăsăm un pic viitorul liber şi să trăim mai plin viul clipei de acum! Da, adică să nu mai alergăm, căutăm, scotocim, creştem, umplem, toate cele goluri pe care le găsim veşnic nod în papură prezentului.

Hai să privim întâi drumul înainte de a începe să-l umplem de paşi doar pentru că toţi ştim musai că trebuie să avem de ajuns undeva…hai să nu mai căutăm trepe de urcat când încă nu ne-am desfătat ochii cu priveliştea ferestrei de lume în care ne găseşte fiecare dimineaţă…hai să nu mai acoperim nefericiri cu pojghiţe subţiri de poleială cojită pe furiş din poveştile pe care le spunem altora despre cât de multe am făcut, am iubit, am zâmbit, am trăit.

aripi

Hai să fim un strop singuri cu noi, în linişte de toate ! Nu ştiu cât de puţin, nici cât de mult… Să fie doar până privindu-te în oglindă ai să-ţi poţi spune doar adevărul şi n-ai să mai poţi auzi decât vocea Inimii, cea care nu-ţi greşeşte niciodată… Să fie doar până n-ai să te mai vezi doar cu cele care crezi că-ţi lipsesc, ci doar cu cele pe care le ai deja împlinite… Până n-ai să mai simţi nevoia să-ţi schimbi culorile doar pentru a fi văzut, înţeles, plăcut. Să fii altfel decât ceilalti e greu… cu timpul ai să înţelegi că e greu doar pentru ei.

După tăcerea asta, vorbeşte primului suflet pe care îl iubeşti! Vorbeşte-i din Iubirea ta, dă-i cheia gândurilor tale şi uită că a fost vreodată încuiat locul acela. Şi nu întoarce niciodată spatele ştiinţei că fiecare clipă te găseşte exact acolo unde trebuieşti.

Învaţă dar nu crede că asta înseamnă că nu Ştii, caută dar nu uita să te laşi găsit, călătoreşte dar nu uita să-ţi rămâi Acasă, schimbă dar nu uita să-ţi uzi rădăcinile.

Iubeşte dar nu uita să-ţi încerci harul ăsta întâi pe tine, ca să-i poţi deprinde miezul de meşteşug bun.

Iubeşte… asta nu înseamnă că poţi robi inima cuiva… poţi robi doar inima ta, pe a celuilalt trebuie să o laşi liberă să te aleagă.

Spune Mulţumesc! La fiecare bucurie, la fiecare deznadejde… Prima îţi va lumina sufletul, a doua te va învăţa să luminezi după ce-i vei fi trecut umbrele.

Scrie undeva – Sunt perfect(ă) aşa cum sunt!

De fiecare dată când vei crede că nu eşti o să trebuiască să-ţi aminteşti de ce ai avut dreptate scriind-o.

Iartă ceva care acum nu-ţi încape măcar în inimă !

Dacă reuşeşti o să vrei să ierţi tot pentru că după ce capeţi libertatea asta nu mai poţi trăi în nicio cuşcă oricât de frumos ai fi scris la intrare – „dar eu am avut dreptate !!”

Joacă-te !

Dacă e ceva ce poţi face ca să Creşti… e să creşti la loc copilul care ai fost.

Dă-ţi voie să greşeşti !

Lasă-te ajutat !

Îmbrăţişează un străin pentru nici un alt motiv decât că poate… e miercuri…

Bucură-te, dansează, cântă, scrie, lasă o urmă din toate luminile inimii tale!

Imaginează-ţi că nu ai nici o grijă !

Apoi crede !

Zâmbeşte – îmi mai şoptesc doar pentru mine şi zâmbesc gândului că mi-am curăţat aripile cu vise bune pentru zbor nou. Nu de mâine. De Azi.

Se adună de seară ultima zi a anului din care ne desprindem.

Doar pentru noi e un An…pentru Lună, pentru Soare, sunt mereu o noapte şi o nouă zi de făcut Lumină.

Aşa cum copilă fiind nu-mi măsuram nici eu clipele şi timpul avea un alt miez pentru că nu mă puteam vedea niciodată îmbătrânind ci doar crescând.
 Aşa cum şi noi suntem dăruiţi să ne putem începe viaţa cu fiecare zi, nici una prima, nici una ultima, doar clipe egal de vii între Sunt, Cred, Iubire, Mulţumesc.

Pe Anca o găseşti şi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

Sfânta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,525 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro