Am trăit să vedem multe: demolarea unei aripi din Casa Albă ca să-și împlinească portocaliul clovn Trump (fie eternă pacea dintre Albania și Azerbaidjan!) fantezia unei săli de bal este doar o etapă.
Miza este însăși demolarea democrației americane și înlocuirea ei cu un totalitarism kitsch. Marca Trump, păpușa gonflabilă preferată a mogulilor tech.
Am trăit noi să vedem și căderea dictaturii lui Ceaușescu și nașterea nostalgiei după acest dictator abject, vopsit în bun rrromân. Patriotele naționale, practic.
Dușmanul dinăuntru (securismul cu piese de Sputnik în el) și dușmanul din afară (statul terorist rus) au speculat magistral această nostalgie.
Au reafirmat protocronismul. Au insistat pe lumea aceea imaginară în care România era cea mai mândră țară din lume. Bonus: românii au inventat totul, Dumnezeu era român.
Au reinventat dacii. Dacopatia ar trebui studiată ca boală psihică. Atenție, ignoranța naște monștri!
Au reinventat “adevăruri despre industrializarea României”. Fapt: industrializarea haotică (făcută după mintea analfabetului Ceaușescu) e cea care a băgat poporul în foame și în faliment, nu în rândul lumii.
Dar nu era de ajuns un Ceaușescu. Georgescu ăsta, semidoct și fudul, e un Ceaușescu în miniatură. Un Ceaușescu demi-monden, cu eșarfă.
Ceea ce e oricum ridicol, fiindcă nea Nicu însuși era un pitic. Atât că Georgescu are nădragii roșii, a duminicit pe la Viena și are sforile și mai la vedere – și duc tot la Moscova, la Moscova.
Dar nu era de ajuns un nou-Ceaușescu, fiindcă s-a desăvârșit în tranziție și cocalarizarea României. Așa că noul Ceaușescu trebuia acompaniat și de un peluzar cu gura mare și idei puține, dar fixe. După noul chip al poporului ales. Și, desigur, de o goarnă imensă, ca o șaorma cu de toate. E aglomerație mare pe culoarul “patrioților”.
Totodată, “suveraniștii” se dau americani, în înțelesul trumpist al termenului.
Trumpiții, provocați cognitiv cum sunt, pot, la urma urmei, să creadă orice, inclusiv că Mike Neamțu, ajuns în pragul andropauzei la primul loc de muncă atestat documentar, e un intelectual rasat.
Pe scurt, trăim un bâlci în care nostalgia e folosită ca armă. Comunismul a fost o încercare ratată de modernizare în viteză.
Au rămas în urma lui câteva sisteme cvasi-funcționale (educație, sănătate) și blocuri de pe care cade tencuiala.
Atenție și îngrijorare, cade tencuiala!? Nu mai e cazul. A trecut vremea atenției și a îngrijorării și a voiajului în jurul lumii.
Epoca Iohannis (catastrofală!) s-a încheiat. E timpul pentru epoca Nicușor. Care cum e ea?
România educată și normală face cunoștință cu românia onestă, ha-ha-ha. Nicușor, deci.
Îl înjură lumea-n drum, asmuțită de algoritmii manipulați de agitprop (se lucrează mult și cu prostia naturală, locală, nu doar cu inteligența artificială), dar Nicușor n-are treabă. Râde, râde, râde, râde înainte.
Cum frumos scria și Caragiale: e timpul copiilor noștri să plângă, noi am râs destul.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cum a dus Trump Statele Unite în război cu Iranul
Nu te preocupa, țară, ești frumoasă azi
Ce boală a inimii te poate face să-l admiri pe Putin?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
