Nu sunt prima care o spune: viaţa e ca o shaorma cu de toate. Mai ales a mea. Nu am ratat nicio experienţă nasoală în… dragoste. Am dat peste fel de fel de ciudaţi, deşi mi-au plăcut mai mult intelectualii. Mă gândeam că mergi la sigur cu ei. Oameni rafinaţi care ştiu ce vor, care ştiu ce-şi doreşte o femeie. Ei, aş!
Primul meu iubit era student la Politehnică. Pe vremea aia, eu eram încă elevă. Mă furişam la el în cămin să mă ajute la mate. Şi m-a ajutat. Am rămas corigentă. Şi cu cât luam note mai proaste, cu atât mai des mă chema la el la „meditaţii”. Până când s-au prins ai mei şi s-au sistat orele particulare. Numai aşa am reuşit să nu repet clasa a XII-a.
A urmat inginerul cu care mă vedeam numai în weekenduri, că era foarte ocupat cu şantierele patriei. Dar bănuiam eu că şi cu blondele patriei, aşa că l-am expediat mai repede decât dura sexul cu el.
Apoi, arhitectul. Ce minte strălucită! Câtă creativitate. Fascinant! Ne întâlneam şi discutam filosofie după ce citeam obligat cărţile pe care mi le recomanda. Mai aveam puţin şi săream pe el, că pe mine cultura mă excită. Şi el, nimic. Cică să nu stricăm puritatea nopţilor noastre de iubire platonică. Şi n-am stricat-o. Doar am fugit mâncând pământul.
Eram deja sătulă de jumătăţi de bărbaţi. Şi atunci l-am cunoscut pe… el. Frumuşel, cu ochi negri şi mustăcioară abia mijită, subţirel, dar cu muşchi tari şi frumos arcuiţi pe sub tricou. Fraged, de l-ai putea rupe cu dinţii. Ne-am iubit cu patimă. Dar avea un mare defect. Nu era intelectual. Nu-mi rupea sufletul în două. Şi eu, dacă nu sufăr, parcă nu sunt femeie pe deplin.
S-a străduit el să mă facă fericită, să-mi demonstreze că este om de casă şi de viitor. De Revelion, de exemplu, nu m-a scos nicăieri. Am stat acasă, m-a ajutat la curăţenie şi a făcut sarmalele. De ziua mea, mi-a spus că vrea sa-mi dăruiască ceva practic, aşa că mi-a ales cel mai modern model de cuptor cu microunde. Ce să spun, inedit mod de-a spune unei femei că vrei să i te muţi în viaţă! Şi doar am bănuit că punea ceva la cale. Când am zis și eu că-i rost de un pic de suferință și l-am bănuit de navigări necurate pe internet, l-am prins umblând pe site-uri din astea. Spuneți și voi, acum! Prea se aşezau lucrurile, prea mare monotonia! Prin urmare, cuptorul a rămas, domnul a zburat.
Şi acum, stau şi mă întreb, oare de ce mi se întâmplă toate? Sunt puțin deprimată, dar nu mă reped la înghețată, că am o siluetă de menținut. Chiar așa, voi ați mai pomenit de-aşa un ghinion? Aștept răspuns, că nu mai știu ce să fac.
Vă pup, Zizi. De la Aspazia. Să fie oare numele?
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Le pasă bărbaților dacă ești epilată?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
