Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Aşa văd eu construcția din spatele monstruoasei Case a Poporului

27 November 2018

LIA GALICCând am intrat în clasa I, tata m-a încurajat să fac colecție de vederi. Erau vremurile acelea când oamenii corespondau, îşi trimiteau unii altora ilustrate din concediu, iar saşii rămaşi în Sibiu primeau, pe dosul cărților poştale, veşti de la rudele „fugite”. Aşa s-a făcut ca toate cunoştințele noastre posesoare de vederi să le depună conştiincios în cutiile de pantofi în care le țineam într-o ordine desăvârşită. Erau vremuri urâte, pe care le intuiam cu mintea mea de copil, iar marea mea plăcere era să îmi imaginez că mă voi plimba vreodată pe străzile din Paris, Roma, Londra, Praga…

Piesa de rezistență a colecției mele era însă plicul cu imagini ale Domului din Köln. Una din marile dorințe ale copilului de 7 ani, dorință neîmplinită până târziu, în 1993, era de a vedea cu ochii săi grandioasa construcție gotică. Era exact cum mi-am imaginat: impresionant, măreț, copleşitor în perfecțiunea lui.

Am avut norocul să călătoresc şi să vizitez sute de biserici şi catedrale, fiecare cu farmecul şi unicitatea sa: am admirat dantelăria Domului din Milano, ingeniozitatea Moscheii-Catedrale din Córdoba, sobrietatea Notre-Dame, eleganța Sacré-Cœur, am probat acustica din St. Paul’s, m-am pierdut în mijlocul mormintelor din Westminster Abbey, am plâns în fața Pietà, am mers câțiva km pe jos ca să-l văd pe Moise la San Pietro in Vincoli, am fost special la Padova ca să mă rog la mormântul Sf. Anton. Nu are rost să mai vorbesc despre minunatele biserici şi mănăstiri din România, de zveltețea Mănăstirii Bârsana, de controversata pictură a lui Arsenie Boca dinăuntrul Bisericii din Drăgănescu, de Bucovina, de Curtea de Argeş, de Trei Ierarhii din Iaşi sau de bisericile săseşti din Transilvania. Toate au fost ridicate cu sacrificii materiale şi umane şi, fără îndoială, cu multă vanitate deloc conformă poruncilor biblice. Fiecare ctitor şi-a dorit ca lăcaşul înălțat de el să rămână posterității prin ceva unic, să aducă valoare locului, să impresioneze, să devină un loc de pelerinaj de neuitat pentru ochiul şi spiritul trecătorului.

catedrala Mantruirii Neamului

M-au năpădit aceste gânduri şi amintiri ieri, citind sutele de opinii legate de uriaşa Catedrală din Bucureşti. Mă întrebam acum, că tot e inaugurată, indiferent de părerile unora şi altora, ce anume m-ar putea determina să parcurg drumul de câteva minute ca s-o vizitez.

Mă voi putea reculege în imensitatea poleită? Mă îndoiesc.

Mi se va tăia respirația în fața vreunei capodopere? Nu prea cred.

E vreun mormânt sfânt la care aş vrea să mă închin? Nu.

Se va celebra vreodată o nuntă sau înmormântare la care ar trebui să particip? Greu de crezut.

Vreo încoronare? Aud că e pe model republican, fără tron regal.

Da, Regii României au avut viziunea unei Catedrale Naționale. Ei erau unşi ai Domnului şi simțeau lipsa unui lăcaş simbolic de care să se lege evenimentele cele mai importante din viața Regatului România. Cu siguranță ar fi adus cei mai buni meşteri şi artişti, aşa cum au făcut la Peleş, cu siguranță ar fi lăsat în urmă ceva unic prin frumuseţe şi sfințenie, nu doar prin dimensiuni. Ar fi fost o confirmare a valorii noastre, a identității noastre spirituale.

Eu nu văd această Catedrală a Mântuirii altfel decât o expresie a complexului de inferioritate al unui norod care, de multe decenii, nu a realizat nimic notabil, care nu mai contează în plan mondial decât prin ceea ce i-a lăsat Dumnezeu: poziția geografică; ca pe o reprezentare la scară uriaşă a mentalității împământenite în anii comunismului, a românului fudul fără motiv şi care confundă stridența cu eleganța, pumnul în masă cu argumentul, kitch-ul cu arta şi ostentația cu credința.

Aşa văd eu construcția din spatele monstruoasei Case a Poporului, ridicată cinic peste mormântul unui cartier şters de pe fața pământului de regimul ateu. Şi oricât aş încerca, nu găsesc niciun argument de ordin spiritual sau estetic care să mă împingă să o vizitez sau să sfătuiesc pe cineva să o facă.

Recomandarea redacției: urmăriți și reportajul făcut de echipa de la Recorder.ro. 

Guest post by Lia Galic

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Era prea scumpă…

Tu nu vei divorța niciodată…

Salut, sunt o tânără de 41 de ani!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,035 views

Your tuppence

  1. Silvia Neacșu / 27 November 2018 21:50

    Da,de acord , Mazarine, autoarea e o mare snoabă. Un lăcaș de cult e un lăcaș de cult, indferent ca e Agia Sofia, Sagrada Famiglia, Notre Dame de Paris, Westminster Abby, sau ce a mai vizitat prea-plimbăreața autoare a textului. Ce să-ți povestesc, n-o inspiră Catedrala Neamului , că așa a auzit d-neai că e trendy, să privim cu scârbă la ce e autohton. Stau cam la 500 de km depărtare de București, dar regret că nu pot ajunge și eu să o vizitez, și știi de ce, cucoană? Din curiozitate, așa cum le-am vizitat pe cele enumerate mai sus.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mazarine / 27 November 2018 16:47

    Ești o ipocrită care te lauzi că ai vizitat numeroase catedrale si biserici din strainatate, (care au fost construite tot cu sacrificii) ca asa e cool, aici in țara in schimb îți pute. Nu sunt atee , nici practicantă înfocată a vreunui cult, sunt un om obisnuit care a vizitat tot cat tine si care regreta ca nu o poate vizita si pe aceasta momentan. Hai sictir!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro