Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Au fost câțiva bărbați care m-au amenințat…

22 February 2019

Au fost câțiva bărbați care m-au amenințat că vor trebui să vină pe alt continent după mine, dar aici intrăm în povestea elucidată, clasic: vorbe. New found land-ul lor a fost găsit la limita de județ. Și apoi, printre ei, mai este cealaltă categorie, un fel de ființe umane, știți, alea nevertebrate, tot de s*x masculin, care se târăsc pe lumea asta, însă au învățat tot felul de șiretlicuri să te facă să privești în jos spre ei, chiar să te apleci. Să nu sărim în sus că noi, s*xul frumos, suntem private de asemenea ființe, nope, sunt destule și printre noi. Da, știu, nu ne fac cinste, dar cumva trebuie menținut echilibrul în ecosistem, altfel ce ne-am face.

Noah, ce repede m-a dezmeticit la realitate. E ca un clic, ca-n reclamele alea subliminale a l’époque. Povestea cusută cu cele mai multe fire albe – sau, să nu mă mint absolut deloc, toate au fost niște funii albe, unele erau așa de evidente, încât erau înroșite precum firul de la mărțișor, sclipeau uneori chiar cu roșu aprins și eu tot Batman, Batman – s-a încheiat. Evident, fata nu a rămas cu târâtoarea, și bine a făcut. Miriapodul ăsta, pe care mi l-am dat jos o dată de pe umăr, a reușit să escaladeze iar. Ciolănel – nume de botez – a reușit să treacă de inteligența mea pentru că i-am permis. Mi-am spus, toată lumea merita o șansă, da, probabil, de la Marele Ceasornicar, nu de la mine, acum am învățat. Recunosc, e prima oară când am învățat din bunăvoința mea. Am spus și o repet, oameni fac alegeri, nu greșeli, acestea pot fi bune sau rele, însă atunci când le facem, toate ni se par mirobolante. Acest miriapod a fost o alegere. Și, ca orice târâtoare, mă bucur că am reușit să nu-mi murdărească hainele, conștiința și morala, uneori fac mizerie mare chestiuțele astea insignifiante.

Dar să revenim la bărbații ăia luptători. Alo, băieții, care v-ați luat bilet!?!? Glumesc, stați liniștiți, nu vă cheltuiți banii, vin eu să fug de voi, acolo, acasă, pe tărâmul meu, unde știu toate ascunzătorile. Dar, întotdeauna este un „dar”, exact așa cum jumătate din viață e „dacă”, am învățat să mă bucur de fiecare moment, cum nu am făcut-o până acum. Mulțumesc, stay tuned

Pentru toate nevertebratele, feminine, masculine, hermafrodite etc, orice apropiere de adevăr, fiți siguri, nu a fost întâmplătoare. 🙂

Guest post by Simina Roxana Pop

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeia care nu țipă noaptea în pat, țipă ziua în bătătură

Se vede cu altcineva

La un pahar de vin cu Karma

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
514 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro