Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Bianca Stupu

Bianca Stupu

6 articles
M-am născut în 1970. Şi am trăit tot timpul după aceea. Am terminat Istoria şi Teoria Artei, am dat cinci (CINCI!) examene ca să intru la facultate. Mă bucur că n-am intrat la Filologie, că nu se ştie ce mai păţeam. Mi-am iubit profesorii, pe Irina Nicolau cu o candoare şi o tandreţe pe măsura ei. Am fost jurnalistă. Am scris, chiar, şi o carte despre violenţa domestică, cu mult copy-paste, dar cu sursele citate. Am scris, iarăşi, chiar, o monografie despre Imre Baasz, fără copy-paste, de' mă aleargă nevastă-sa pînă-n ziua de azi. Am muncit fără bani. O iubesc pe mama. Pe fratele şi nepotul meu. Îmi plac toate animalele, cu condiţia să nu mă mănînce atunci cînd le e foame. Şi am emigrat că, oi fi eu curvă, da' nu rezist la concurenţa din România. Pam-pam.
The Happiness ProjectPortsmouth

În proximitatea Anului Nou, îmi aduc aminte aşa:

by Bianca Stupu / 31 December 2013

1. Mîncam zăpadă. Îmi plăcea la nebunie. (Nu vă gîndiţi la prostii, că ştiam şi eu de aia galbenă). 2. Îmi pierdeam absolut toate mănuşile, chiar dacă erau legate cu sfoară în palton. Îmi trăgeam o pereche de şosete pe post de mănuşi şi dă-i bătaie la săniuş! Pfuai, incomode …

Read mePortsmouth

Violul

by Bianca Stupu / 20 December 2013

„Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!“, striga Maria, zvîrcolindu-se în somn. Muşchii fragili se încordau, cămaşa i se adunase în jurul trupului şi, sub pleoapele sidefii, ochii negri, cu gene dulci şi umezi, se frământau într-o zbatere spasmodică, o mînă invizibilă încerca să-i smulgă din orbite şi să-i arunce departe, …

The Happiness ProjectPortsmouth

O profă cît un suflet de om

by Bianca Stupu / 25 November 2013

Eu, treişpe ani. Scriam, deja, în engleză, scrisesem un roman, poezii – nu rîdeţi, că vă bat cu făcăleţul de făcut mazăre pe ziua de azi –, cutremurată de existenţialismele lui Malraux. Profa mea de limba şi literatura română, Marianne Iliescu, din Sfîntu Gheorghe, exasperată că a trebuit (am scris …

Life BitesPortsmouth

Copilărie şi nimic altceva

by Bianca Stupu / 1 November 2013

  Nu am copii, am nepoţi, mă am pe mine, am o mamă, o pisică şi o babă. Facem copilărie mai ceva ca Bush. Da, acela. Îmi amintesc prea multe despre copilăria mea ca să vorbesc despre ea. Sună deja mediat, de vreme ce îmi aduc aminte de un vis …

Talk TabuPortsmouth

Pardon? Madame Bovary c’est moi!

by Bianca Stupu / 23 October 2013

Aşa exclam într-o adevărată, ultragiată, parafrazantă gesticulare la întrebarea managerului editor Ana Barton la tema săptămînii. Cu care, ia să vezi şi să nu crezi, am împărţit un cămin în Tei acum douăzeci de an…ăăă… zile. După atîta amar de vreme de la terminarea studiilor noastre mai mult decît superioare, …

Women R UsPortsmouth

Cum îmi place

by Bianca Stupu / 15 October 2013

Mie îmi place în toate felurile. Îmi place tristă. Îmi place bleagă. Îmi place vioaie. Îmi place şi spumoasă sau vulgară. Uneori, cînd mă aflu în limba română, pot să jur că nu m-am născut încă şi că totul mi-e permis, totul, fără consecinţe sau, în orice caz, fără o …

catchy.ro