Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Laura Brînzoi-Nuță

Laura Brînzoi

44 articles
Scriu uneori din plăcerea regăsirii cu mine… pentru că așa reușesc uneori să mai găsesc, când parcă nimic n-ar mai fi de căutat. Pentru că uneori nu-mi mai știu drumul, iar eu printre rânduri mi-l arăt și pentru c-aș vrea să fiu mai mult decât un fulg înghețat în palma unui copil cald… Pentru că uneori brațele tale se-nchid, iar ale mele rămân întinse și golul dintre ele se umple cu litere. Pentru că alteori mi-e sete de nou, surpriză și haos să-i găsesc numai eu rostul. Pentru că de multe ori mă simt diferită de nebunia din jur și-mi mai așez astfel sufletul lângă mine să-l încălzesc. Pentru că...
Life Bites București

Înțeleg nevrozele mamelor. Eu însămi le-am avut!

by Laura Brînzoi-Nuță / 30 July 2015

Pe cine supără termenul, să-l înlocuiască cu angoase. Nu vreau să dau lecții și nici prea științifică n-o să fiu, din nevoia de-a ne înțelege. Când mă simțeam pierdută, apărea cineva ce fusese înaintea mea în același loc și asta m-a ajutat. Scrisul meu sper să aibă uneori efectul ăsta… …

Life Bites București

Strigătul

by Laura Brînzoi-Nuță / 16 July 2015

Ea, mai posacă din fire. Ori din trecut. Totul părea șters în ființa ei. Mai puțin cutele prea timpurii ale frunții. Sunt oameni pe care-i zărești doar dacă te-mpiedici. Cam așa era ea. Puțină la vorbă și la chip. Înăuntru n-aveai cum să vezi. Câte-o vorbă răzleață, aspră, cu sunete …

Women R Us București

Micile oglinzi

by Laura Brînzoi-Nuță / 4 July 2015

Din tot ce ai când dai, rămâi cu mai puțin. E aritmetică simplă. Scădere. Numai din ființa ta, când împarți, te-nmulțești. Acum doi ani, pe vremea asta nu-mi propusesem să-i fac să se iubească. Îmi doream numai să se aibă și ce-or face cu asta numai ei vor ști și …

Read me București

Mai știi?…

by Laura Brînzoi-Nuță / 30 June 2015

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu… Știi noaptea aia fragedă și rece? …

Yes or No București

Nu vă e un pic pe la obrăjori, domnilor?

by Laura Brînzoi-Nuță / 11 June 2015

Schimb de replici inteligente, ale unor domni: revistă pentru femei! Da’ o citiți, domnilor, de știți că-i a lor! Ba, unii nu numai că lecturați precum un puști încă adolescentin pe sub pătură… mai și scrieți. Nu vă e un pic pe la obrăjori?! 🙂 Io–nțeleg că vremurile-s dure… luptele …

Life Bites București

Tot ce simțim și gândim se-așază încetișor pe chip

by Laura Brînzoi-Nuță / 9 June 2015

Oamenii se-mpart în optimiști sau nu, după cum în egală măsura îl au pe Dumnezeu ori nu… Eu, la-nceput, februarie, la sfârșit. Ea calcă mărunt. Un braț lângă măicuța tânără, celălalt sprijină peretele turcoaz rece, al unui spital. N-ar fi venit, dar tusea ce-o însoțește de ceva vreme o supără. …

Life Bites București

Un an și patru zile de când nu mai sunt om

by Laura Brînzoi-Nuță / 23 May 2015

Și azi a trântit ușa. Deși-și propusese să nu. Bichonul maltez s-a grăbit și d-astă dată să iasă. Ca-ntotdeauna e cu cel puțin zece pași și lungimea unei lese înaintea ei. Ea merge repede, aleargă uneori, se oprește când partenerul ei de drum găsește ceva de scotocit ori de privit. …

Life Bites București

Pentru cine există ei?

by Laura Brînzoi-Nuță / 18 May 2015

Miercuri pe seară. După 10. Într-o stație, la Unirii. Mă-ntorc spre casă, după o-ntâlnire pe fugă, cu o colegă plecată. Acum e prietenă. Nu știu cum anume se face că oamenii prezenți, aproape de noi, adeseori nu-i putem numi așa. Când pleacă și ne lipsesc de-a binelea ne devin prieteni. …

Life Bites București

Doctorii ăia buni au plecat și-am rămas noi…

by Laura Brînzoi-Nuță / 23 April 2015

V-am zis că mi-s dragi românii și-mi sunt, că-s de poveste! Mă-ntreb dacă așa colorați or fi și alții mai vestici ori de prea multă civilizație devin poate mai șterși?! Scara unui bloc mai vechi decât mine și copiii mei la un loc. Domn înalt, palid, i-a plăcut mult sucul …

The Happiness Project București

Să-i întreb ori să aștept?

by Laura Brînzoi-Nuță / 21 April 2015

Îi văd uneori. Ea scundă, el mai înalt. Haine de-o vârstă cu ei, pielea și umbra asemenea. Calcă domol, oprind parcă secundele în loc, aplecați de viață, mână-n mână. Ea vorbește… de fapt șușotește ușor în jos, el zâmbește senin, privind înainte. Încă mai au ceva să-și spună, îmi zic, …

catchy.ro