Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mai știi?…

30 June 2015

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu…

Știi noaptea aia fragedă și rece?

Îmbrățișări invizibile ni se loveau de piept și de brațele goale. Copii cu seriozitatea unor oameni mari. Ochii jucau cel mai ieftin teatru. Vocile loveau ascuțit. Restul se tânguia și jura în tăcere… Că n-o să, că n-o să mai.

lambada

Până la ochii tăi în ochii mei. Ca un mesaj de departe, ascuns de mare și nisip. Adus între noi de noapte și vânt.

Aș vrea să știu uneori că ți-e dor, cum îi e vântului de mare… că-ți lipsesc ca nisipului, pașii. Că timpul a fost atât de neinspirat când și-a așezat măsura între noi… Că nu mai avem nimic la comun. Nici măcar oameni. Că zilele au curs diferit și la rând și că totuși avem ceva în comun: începutul.

Câteodată noaptea aș vrea să-ți decupeze somnul după forma gândurilor mele și numai eu să fiu măsura liniștii tale. Și să-ți știi locul. Unde să-ți aduci pe rând fețele și felurile. Și vrut cu toate ale tale.

Soarele ăsta frige a ploaie. O aștept să spele colbul. Ridicat în urma pașilor tăi.

Pe Laura o găsiți și aici.



Citiţi şi

Puteam alege să nu fac pe indiferenta

Un ultim sforăit

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,556 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro