6 Mai 1990. O zi superbă ce n-am uitat-o. Aveam 14 ani şi mergeam cu tata la Stânca-Costeşti. – Unde mergem tată? – La Podul de flori, ai să vezi ce frumos este. Mergem în ţara noastră. Ţin minte tot: bătrânii stăteau grămăjoară povestind, cu bobiţe de lacrimi în ochi. …

Lume, lume, soro lume! Vreau să vă anunţ, pe această cale: Mâine merg la lăcrămioare! Da, asta fac. Doamne, cât e de frumos la ţară! Am fost binecuvântată să locuiesc la 2 km de pădure, să am în faţa casei un lan de grâu. Am despicat lanul în două să …

Ce ciudă mă cuprinde când îmi amintesc cum, eu, copil fiind, aplaudam de zor pe Ceauşescu. Eu, mică şi slăbănoagă, într-o mare de copii, cu cravate roşii la gât strigam: Ceauşescu, PCR! Când am crescut, după Revoluţie, am început a afla nişte lucruri. Cum că istoria pe care o învăţam …

Doamne! O vioară şi doi oameni pot întruchipa un Rai? Sătui de toate şi de toţi, când întâlnim clipa, ne odihnim ochii şi inima. Aşa s-a întâmplat cu mine ieri. Aveam treabă gârlă, dar mă făceam că oboseam şi mai furam câte puţină fericire din filmuleţul de mai jos. Ba …

Îmi amintesc uneori cum mă întrebam în gând, copil fiind, dacă Greuceanu chiar a existat. Mă întrebam pentru că povestea începea cu: A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Îmi amintesc de bunica mea cum tăia mămăliga cu aţa şi dacă rămânea ceva din ea …

Astăzi, mai mult ca oricând, se vorbeşte despre ruşinea de a fi român. Ştiu români care spun despre ţara lor că s-ar numi Rromânica, usca-li-s-ar mâna pe condei. Eu consider că nu ai nici un drept să terfeleşti numele ţării tale. Printre Cele zece porunci este una: Cinsteşte pe tatăl …

L-am descoperit pe Cioran la 37 de ani. Asta a venit pentru mine ca o gură de aer proaspăt, ca o desfătare de gânduri lumeşti. Poate este nedrept, dar îl iubesc mai mult pe el decât pe Ţuţea. “Liricul rafinat”, aşa îi spunea Ţuţea lui Cioran. Ţuţea avea mângâierea credinţei …

A câta primăvară? A câta dimineaţă? Al câtelea vis?A câta întrebare? Al câtelea răspuns? Fără putinţă de tăgadă, în singura viaţă a unui singur om. Om care, la început, miroase a bebeluş, apoi – a vanilie, apoi – a salcâm, la 18 ani – musai – a parfum, mai târziu …

E agitaţie afară. Tractoarele nu mai contenesc pe câmpuri cu semănatul. Gospodarii ştiu că ce seamănă acum, vor culege la toamnă. Asta dacă va fi vreme bună, fără inundaţii, aşa cum au fost cele din 2010. Când apele au luat viţeii cu totul la vale, i-au amestecat în crengi, temelii …

Am acuş 38 de ani şi pot să vă spun, fără pic de îndoială, că temelia pe care eu m-am tot zidit a fost copilăria mea. Nu ştiu alţii ce cred, ce simt, dar eu asta ştiu sigur.  Scrisoare către Scumpa mea bunică Iubita mea, amintirea mea, fetiţa mea…unde eşti? …