Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când soțul întârzie

7 October 2017

M-a sunat că întârzie. A treia oară săptămâna asta. Și e vineri seara. Să fie doar o simplă… coincidență? Ei, bine, nu mai cred de foarte mult timp în coincidențe. Îl aștept cu mâncarea caldă. Nu am fost niciodată gospodină, însă el m-a obligat să devin una. Îmi displace și asta mi se citește în fiecare gest, în fiecare privire, în fiecare inflexiune a vocii. Și el simte, dar, probabil, nu înțelege. Și cel mai probabil, nici nu-l interesează.

Pretextul de azi? Nu, nu o ședință, dar ceva tot din același „spectru” – un client întârziat, din alt oraș. Mă rog, o urgență. Celelalte două au fost, pentru variațiune, legate de aspecte domestice. Primul – s-a dus să caute prin magazine o cafetieră, că a noastră e veche și merge prost – de parcă nu puteam să alegem una împreună de aici – iar al doilea, un prieten rămas în pană la 50 de kilometri de oraș și care avea nevoie urgentă de ajutor. De ajutorul lui.

canapea femeie asteptare

S-a făcut târziu. Încă nu a venit. Întârziat „client”. Sau poate o fi clientă? Nu vreau să par paranoică, însă e greu să nu intri la idei când întârzierile soțului devin obișnuință, iar comportamentul lui tot mai rece, tot mai distant și mai distrat. Nu știu dacă ar trebui să aleg să fiu o soție „oarbă” și să ignor aceste semne, sau, dimpotrivă, ar trebui să pornesc „investigațiile”, ca să descopăr exact despre ce este vorba. După cum ați văzut, am exclus varianta de a discuta direct, căci astfel de discuții nu au dus niciodată, nicăieri. Sau, dacă au dus undeva, a fost într-o zonă instabilă sau au generat direct în ceartă.

Cu ochii pe ceas, mă gândesc. Oare nu ar trebui să-mi dea de gândit că, după ce a alergat prin magazine câteva ore bune, s-a întors cu mâna goală și tot eu a trebuit să mă ocup de achiziționarea unei cafetiere noi? Sau că prietenul rămas în pană te miri unde în câmp, în timp ce-l aștepta pe soțul meu să-l salveze, făcea un live pe facebook de la nu știu ce concert? Sau clientul de azi… Hmm, oare ce o să mai descopăr? Că și-a uitat rujul la el în mașină?

Sunt tot mai agitată. Mi-am făcut și o cafea, deși e târziu, dar simt că nu mai am stare… Nu știu, efectiv, încotro s-o iau… Sunt atât de tulburată și de agitată, încât nu i-am mai scris în seara asta nimic…. iubitului meu.



Citiţi şi

În afară de cei doi cromozomi X, eu și ea nu avem nimic în comun. Oh, wait! Îl mai avem pe soțul ei!

Dragă soție a bărbatului care mă iubește

Ce simți când ești îndrăgostit?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,128 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro