O privire. Cât este de importantă este o privire? Fugară, insistentă, întâmplătoare, căutată, o privire poate naşte o poveste de dragoste, poate dezvălui un univers şi poate zădărnici speranţe. Dincolo de cuvinte, ochii sunt cei care vorbesc pe limba sufletului.
În adolescenţă, prima mea iubire s-a născut pe neaşteptate, pârjolind totul în jurul ei, în urma unor priviri negre, intense şi prelungi, care poposeau prea des asupra mea. Iar eu, năucă, timidă şi fără apărare, le răspundeam cu ocheade furişe… Povestea fragedă s-a consumat copilăreşte, iar din ea au rămas, precum rămâne gustul de cireşe din luna iunie, amintirea acelori ochi negri şi a mesajelor nespuse pe care mi le livrau direct în inimă.
Mai târziu am învăţat să mă apăr. Să nu mai las privirile celorlalţi să-mi hălăduiască libere prin suflet. Am învăţat să le susţin cu capul sus, cu zâmbetul pe buze, dar cu porţile ferecate. Şi totuşi…
…cineva a reuşit să se strecoare, să treacă de bariere şi ziduri şi să-şi lanseze seninul adânc al privirilor albastre până dincolo de mine. M-a agăţat de cuierul cerului şi m-a abandonat acolo, pradă vântului, păsărilor şi norilor.
Mai apoi, când paşii mi-au revenit cu greu pe pământ, m-am scuturat şi m-am decis: de acum înainte, fie soare, fie nor, voi purta mereu… ochelari de soare! Ajunsesem eu la concluzia că doar aşa pot preîntâmpina noi viitoare suferinţe, ascunzându-mi ochii, ferindu-mi, spre deosebire de alte dăţi, privirile.
Și a mers. Eu, pe dinafară Jackie Onassis, pe dinăutru căprioară speriată. Până când l-am cunoscut pe el, care nu s-a lăsat păcălit. M-a simțit, m-ghicit, și a insistat. Şi a răbdat. Până într-o zi, când mi-a dat jos cu delicateţe apărătorile mele cu lentile negre şi m-a privit cu nesaţ şi bucurie limpede atât de direct, de clar, de uşor şi de firesc, încât privirea lui nu a durut, nu a răscolit, nu a nimicit, ci a vindecat, a mângâiat şi a îmbrăţişat.
Iar primul lui cadou a fost o altfel de pereche de ochelari de soare – mai calzi, mai senzuali, mai prietenoși – pe care, în naivitatea lui de om bun, mi-a mărturisit că i-a ales cu drag de aici, special pentru ochii mei renăscuţi. Şi mi-a mai spus că aceştia ar trebui să fie singurii ochelari care să-mi mai ferească vreodată ochii, şi numai de soarele fierbinte, niciodată de oameni, de sentimente şi emoţii.
Pe jumătate iar timidă, pe jumătate iar optimistă, i-am deschis ferestrele sufletului pentru o nouă călătorie. Urați-mi drum bun!
Citiţi şi
Hedonismul anilor ’50 – Summertime
5 trenduri de primăvară pentru alegerea mai ușoară a ochelarilor de soare
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
