Ce ai, dragă?

Catchy

11 February 2015

Dana BalanFrumusețea este o stare de grație imaterială ce compune istoria etică a omenirii. Dorind-o și căutând-o, oamenii gândesc și acționează în logica binelui pe care o impune frumusețea. Astfel, oamenii devin ceea ce caută: frumoși, prin frumusețe.

Luxul este o stare de satisfacție a excesului material ce compune istoria economică a omenirii. A fost descoperit într-o zi preistorică deosebit de plictisitoare. Probabil după cina împărțită de un cuplu nefericit, compus dintr-un humanoid bicisnic și o humanoidă hachițoasă. O eroare din sistemul lor de relaționare și parteneriat a provocat forma primitivă a fatidicei întrebări: „Ce ai, dragă?” A urmat o tăcere acuzatoare, dublată ca efect de ochii dați peste cap. Semnalul că totul este pierdut. Ce se întâmplase? Humanoida aflase de la o vecină că există ceva dincolo de securitatea peșterii și sațietatea cinei. Ceva cu totul și cu totul inutil în economia supraviețuirii de zi cu zi. Ceva ieșit din comun. Ceva care nu era necesar. Ceva decorativ. Humanoidul slab de înger și-a luat bâta și a părăsit peștera, pentru totdeauna și fără cale de întoarcere, gata de orice în căutarea luxului: o mărgică! „Perla” lui Steinbeck, de mai târziu. Background: vecina se afișase ostentativ cu un ciob strălucitor la gât, găsit întâmplător, până când humanoida a cedat nervos de invidie și a găsit metoda (moftul) prin care să-și trimită humanoidul la moarte sigură.

Urmașele acelei humanoide mofturoase i-au perfecționat metodele, mărind totodată miza, din generație în generație. Ele manifestă astăzi o lipsă desăvârșită a simțului etic și un apetit scăpat oricărei rațiuni pentru acumulare. Pe scurt, nu au simțul situației. Scenă ajutătoare: în liniștea căminului conjugal se aud știri din realitatea imediată. Ca zgomot de fond, despre spitale fără medicamente, școli fără cărți, familii fără cămin. Doamna se pregătește pentru o petrecere și caută de jumătate de oră în dressing o pereche de pantofi adecvați. Evaluează cu un ochi critic nenumăratele perechi de pantofi stiletto. Concluzia: nici o pereche cu care să se încalțe! Se simte lipsită de valoare, neapreciată, nerecompensată. Începe să bufnească, să trântească, să ofteze. Nefericitul domn cade în capcană și întreabă: „Ce ai, dragă?”

jessica-alba-closet

Din marile defecte de caracter se nasc și cele mai bombastice efecte de scenă, după logica perversă „a părea” egal cu „a fi”. Poșete, bijuterii, implanturi, extensii, de păr, de unghii, de ego, rochii, paiete, blănuri, parfumuri, tocuri și iarăși poșete, într-o cursă nebună a deghizării permanente ce întreține excesele. Doamnele hachițoase de azi măresc miza la infinit. Căutând luxul, au devenit luxul însuși: ceva inutil și decorativ în logica evoluției umane.



Citiţi şi

Jean Touitou – “Nu e nevoie să îţi arăţi sânii ca să fii sexi!”

Neiubitelor!

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,661 views

Your tuppence

  1. veronica / 25 April 2015 0:36

    nu e vorba de deghizare ci de imaturitate. iar frumusetea nu e o stare de gratie (aia e poate, fericirea) ci o inspirata alegere a proportiilor, culorilor, texturilor. deci totul sta in alegere, studiu si uneori, hormoni.

    n-am prea inteles ce-i cu textul asta.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro