Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce gol a fost, iubito, locul ăsta fără tine…

15 December 2017

Vântul îi flutura șuvițele de păr peste obraz, însă nu se obosea să le îndepărteze. Știa că o plac așa, rebelă. Întotdeauna îi spuneam cât de mult îi admir sânii ascunși sub părul ei blond. E mult mai „ea” în felul ăsta. Îmi simțeam palmele care-i acopereau pieptul încălzite de razele tinere ale soarelui de abia răsărit. Aerul închis al mansardei era îmbătat de mirosul vinului demisec; încă i se mai văd picăturile roșii pe umărul stâng.

femeie umbra

L-a adus aseară, când mi-a ciocănit la ușă o singură dată. Știam că e ea, deși nu mai auzisem nimic de femeia asta de luni bune. Am deschis ușa, însă nu a schițat niciun gest. Era doar ea și vinul roșu, pe care îl ținea demn în mâna dreaptă. Mi-am trecut mâinile prin păr și am făcut un pas înapoi ca să o pot admira. Era parcă și mai frumoasă. Aproape că uitasem. Nu era ruptă din povești. Frumusețea ei era altfel; i se potrivea. Cred că, dacă ar fi fost mai frumoasă de atât, nu mi-ar fi plăcut la fel de mult.

Avea niște ochi mari, verzi, puțin depărtați care mă priveau fix. Încă îi știam privirea aia: mă voia. A intrat fără să aștepte vreo invitație. Și-a dat jos paltonul negru, l-a așezat pe umeraș și l-a pus în dulap. Părul și l-a desfăcut dintr-o singură mișcare; era mult mai scurt decât îl știam eu, însă mi-a plăcut așa, o făcea mai femeie lungimea asta. Ce m-a înfiorat cel mai tare a fost că în tot timpul ăsta nu a scos niciun cuvânt. Eu stăteam înfipt în ușă, tâmp. Eram șocat de prezența ei, de noul ei miros, de noua ea. Pusese stăpânire pe mine și pe amărâta aia de mansardă. Ce gol a fost, iubito, locul ăsta fără tine. Niciuna din femeile cu care am fost nu a reușit să umple golul ăsta nenorocit din aer.

E demisec, preferatul tău. Încă ești egoistă, îmi place. Nu te mai încrunta, iubito. Lasă soarele să-ți mângâie pielea. Lumina lui îți face buzele mai pline. Știu că nu o să te mai văd curând, e în regulă. Mi-ai umplut din nou mansarda.

Guest post by Lexa Hristov

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cele 10 reguli pentru viața de după 50 de ani

Povestea lor, cu gust de pere coapte

Bărbatul trebuie să facă primul pas, nu femeia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,068 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro