V-am intrigat cu acest titlu? Permiteţi-mi să vă explic. Oricare ar fi orientarea lor sexuală la un moment dat, oamenii au fost împărţiţi în două: femei şi bărbaţi. Chiar şi homosexualii, anatomic vorbind, sunt tot bărbaţi şi femei. Nu vreau să creez o confruntare sentimentalo-religioasă, dar indiferent că a fost Creator, forţă mistică, întâmplare, natură, extratereştri sau cine s-o mai fi amestecat în ciorba primordială, cineva sau ceva a decis astfel cu majoritatea vieţuitoarelor, mai puţin cu câteva unisexuate, care se reproduc singure şi-au scăpat de-o grijă. Şi specia noastră a dus-o liniştită şi foarte mulţumită cu împărţeala asta a sexelor, aşa cum sunt liniştiţi bursucii, maimuţele, porumbeii, pinguinii, balenele sau şoriceii. Rânduiala era clară: femeile făceau copii şi aveau grija casei cât bărbaţii erau ocupaţi să hotărască soarta omenirii (inclusiv a femeilor, se înţelege). Şi atât am fost de importanţi milenii de-a rândul, că nici nu ne-a trecut prin minte că vreodată ele s-ar putea descurca şi fără noi.
Până când, prin secolul al XVIII-lea, a început să adie un vânt de schimbare. A fost, zic eu, clipa în care femeile au realizat că reprezintă cel puţin jumătate din procentul populaţiei şi s-au trezit la realitate. Au apărut primele mişcări de sorginte feministă, voci timide la început, care susţineau că femeia ar trebui totuşi să ia parte la deciziile care o privesc şi pe ea. A venit apoi timpul sufragetelor, mai vocale şi tot mai îndrăzneţe. S-au creat ligi şi alte organizaţii care militau pentru egalitatea socială a femeilor cu bărbaţii, ca apoi să lupte şi pentru drepturi politice. Dacă până şi Engels, comunistul acela bărbos care seamănă cu mine :), a susţinut în Originea familiei dezrobirea femeii… Şi s-a dezrobit!
Uite-aşa, sexul slab a devenit sexul frumos şi a pătruns în sfere ale societăţii până atunci inaccesibile. Participarea la viaţa cetăţii nu mai era un drept, ci o obligaţie. Avem acum femei comandant, pilot de aeronavă, de curse, cosmonaut, şef de partid, de guvern sau chiar de stat, preşedinte şi CEO de multinaţionale, filosof, preot… observaţi că meseriilor astea nici nu au forma pentru feminin? Veniturile s-au egalizat şi ele, ba uneori bărbaţii îşi iau concediu de paternitate fiindcă salariile soţiilor sunt mai mari. Şi iată pe scurt, cum, în numai 200 de ani, diferenţele sociale dintre sexe au devenit istorie, ba mai mult, uneori, vorba lui Orwell, femeile sunt mai egale decât bărbaţii.
Un alt semn de alarmă pentru bărbaţi vine şi din faptul că ar putea fi înlocuiţi şi în pat. Tot de femei. Din toate femeile pe care le-am cunoscut eu, peste 90% avuseseră sau erau interesate de un contact fizic cu o altă femeie (şi au fost mult peste 100, deci pot vorbi în procente). O femeie este mult mai interesată şi dispusă la o relaţie cu o altă femeie decât cu un bărbat. Culmea e că pe noi asta ne excită, dar pe ele ideea sexului între doi bărbaţi nu le atrage deloc. Despre ce egalitate mai vorbim? Sexual, noi suntem, în mare măsură, dependenţi de femei, pe când ele sunt mai puţin dependente de noi decât ne place nouă să credem. Deci iată-ne ajunşi la etapa în care femeile sunt independente şi stabile finaciar, dar, într-o oarecare măsură, şi sexual.
Şi asta nu e tot. O femeie poate da naştere unui copil folosind ingineria genetică fără a avea nevoie de un bărbat. Un fir de păr şi… ok, ştiu, încă nu e posibil, dar se va întâmpla curând şi se va duce naibii şi mitul că fără sămânţa noastră nu pot naşte. Deci femeile pot. Pot face tot ceea ce fac bărbaţii şi ceva în plus. Să recapitulăm: femeile îşi pot câştiga existenţa singure, pot şi sunt dispuse să facă dragoste între ele şi pot da naştere unui copil fără ajutorul unui bărbat.De aici şi întrebarea din titlu Ce rost mai au bărbaţii?
Pentru că, domnilor, chiar avem o problemă: care e rostul bărbatului începând de mâine? Şi acesta este sau ar trebui să fie punctul de pornire al unei schimbări radicale bazate pe o nouă filosofie de viaţă. Debutul unei alte etape din istoria omenirii, în care bărbaţii să se întreacă pe ei înşişi, să fie mai fermecători, mai curtenitori, să lupte inteligent ca să intre în graţiile unei femei. Să-i arate că e măcar plăcut, dacă nu şi util, pentru o femeie să aibă un bărbat alături. Pentru că a avea un bărbat alături se va dovedi din ce în ce mai relativ şi mai la discreţia femeilor. Bărbatul, domnilor, a devenit un obiect. Sper să ştim să facem din el un obiect dezirabil, altfel…
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Foștii care nu vor să părăsească colecția
Fenomenul trad wife – întoarcerea la cratiță
Carolyn Burke – moștenirea unei biografe cu normă întreagă: viețile altor femei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
