Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?

Cristian Ştefănescu

10 April 2015

Cristian StefanescuA venit Oana. A venit Oana! Bine-ai venit, Oana, mi-era dor de tine, de-abia aştept să ne vedem la o supă-cremă, ca în vremurile bune, în cantina de pe malul fluviului. Şi-apoi, Doamne, avem atâtea să ne povestim, a trecut un an luuuung şi ciudat peste noi, da, avem să ne povestim o grămadă, de-abia aştept. Notează-ţi numărul meu, notează-l şi dă-mi un semn când te-ai reacomodat.

Bună, Cristian. Mulţumesc. Când ne vedem?

Când vrei tu, eu sunt maleabil şi ductil, nu am program bătut în cuie în perioada următoare, Oană. Sigur, diseară ar fi ceva, mâine seară onorez o invitaţie, duminică sunt la prânz, dar nu, programul meu e cât se poate de degajat. Doar spontaneităţuri.

Ştiţi ceva? Câţi dintre cei cu care aţi dezvoltat o puternică relaţie de amiciţie şi de care sunteţi nedespărţiţi virtual ar fi dispuşi să spună “haide!” în cazul în care le-aţi propune să ieşiţi ACUM?

Nu pot. Nu au timp. Ah, acum? Dacă îmi spuneai mai devreme… Of, ce rău îmi pare.

Zău? Când ar trebui să te anunţ pentru seara asta? Acum trei luni? Ce se va-ntâmpla dacă, în seara asta, ieşi dintr-o rigoare? Ce se poate întâmpla? Intră în alertă Facebook-ul? Or să vadă alţii înaintea ta episodul nou al serialului preferat tocmai suit pe un site de filme piratate şi n-o să ştii să răspunzi la gluma serii? O să intre cineva în sevraj dacă nu răspunzi din prima la telefon?

Ani de zile am stat crispat că, da, hm, s-ar putea să mi se-ntâmple ceva groaznic dacă sună telefonul şi nu-l aud. Cineva, mno!, o să-mi scoată ochii. Sau, dimpotrivă, o să-mi tacă ostentativ, ore în şir, de-or să-mi explodeze urechile de-atâta vinovăţie. Vinovat că ce? Ce prostie! Mai bine nu, mulţumesc, decât legat de o culpă imaginară şi bănuit întruna.

ce s-a întâmplat?

Aia a fost o scuză bună, de fapt. Cumva am profitat de ea. Pentru că, nu-i aşa?, nu trebuie să le explic celorlalţi de ce sunt prea ocupat şi nu mai apuc să fiu viu, dar mie mi-e musai o scuză. Aşa merg lucrurile.

Şi, totuşi, ce naiba facem de nu ne mai ajunge timpul decât pentru a fi ocupaţi? Şi cum e posibil aşa ceva? Când o să mai avem timp de cei de care chiar ne pasă şi pe care îi trimitem undeva la capătul scalei temporale pentru că ei, oricum, sunt acolo, în mintea şi în sufletul nostru? Când o să mai avem timp şi de cei care ţin la noi şi pentru care suntem oricum prea importanţi ca să nu ne ierte absenţa fizică?

Toată lumea e ocupată. Eu însumi nu-mi văd capul de ocupat ce sunt. Ceea ce nici măcar nu este adevărat. Avem o problemă cu administrarea timpului? Ce ne opreşte să ne organizăm mai bine? Ne e frică să mai fim spontani?

Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi? Nu suntem atât de importanţi pe cât ne credem. Dar sunt unii oameni importanţi care ne vor simţi lipsa şi de vină suntem doar noi.

Hai, că vin zile libere. Câteva. Ce-ar fi să ne adunăm gândurile şi să facem un tur de forţă printre cei pe care i-am minţit că le suntem aproape?

Pe Cristian îl găsiți și aici.



Citiţi şi

Fără net, viața e pustiu…

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

Te-am auzit din nou spunând că nu mai ai timp

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,527 views

Your tuppence

  1. Adriana / 10 April 2015 23:28

    Probabil avem o problemă cu managmentul timpului, probabil nu….. Sincer, eu cred că ne facem timp pentru lucrurile importante pentru noi, pentru ceea ce ne reprezintă, pentru valorile noastre.
    Dacă îţi faci oricând timp pentru a rezolva sarcinile legate de job e destul de probabil că e foarte importantă pentru tine. Nu mă refer la acele sarcini făcute doar aşa că mă obligă şeful, pe alea le vei tot amâna şi mai mult ca sigur acel job nu te reprezintă. E doar aşa…să fie.
    Dacă îţi faci oricând timp să participi la acţiune de caritate dar când te sună un prieten pe care nu l-ai văzut de mult îi spui că ai de pregătit un discurs pentru evenimentul de mâine (ex: strângere de fonduri pentru un orfelinat). Deci care e mai important pentru tine? Ce te reprezintă sau mulţumeşte mai mult? Actul caritabil sau prietenul?
    Da, ţi-ai răspuns deja…. Dacă ar fi amândouă ai găsi timp să scri discursul şi să te vezi cu prietenul tău. Poate te-ar ajuta , ţi-ar da ideei , ţi-ar spune ce nu sună bine.
    Dacă e doar actul caritabil, vei amâna întâlnirea….dacă e doar prietenul, nu vei scrie discursul ci te decizi să improvizezi sau nici nu mai mergi, anunţi că eşti bolnav.
    Da, sunt exemple….fiecare suntem puşi în diverse situaţii şi veşnica scuză e: “Nu am timp, am de făcut …..!”. Chiar nu avem timp sau nu e lucru valoros pentru noi? Nu e un lucru important pentru noi?

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro