Uneori am impresia că s-au terminat bărbații, după cum se luptă femeile pentru ei, nevestele cu amantele sau, pur și simplu, mai multe iubite. Totuși, chiar dacă statistic, se pare că sunt 51% femei, să nu uităm că ele trăiesc mai mult decât bărbații, așa că, pe același sector de vârstă, numărul bărbaților și al femeilor s-ar putea să fie egal.
Nu îmi aduc aminte să fi fost recent vreun război la noi în țară și să existe un mare număr de văduve… Nici măcar în regnul animal nu cred că femelele se luptă pentru masculi, sau poate or fi câteva excepții și nu știu eu. Femelele din lumea animală se luptă pentru dominație, pentru locul în ierarhie. Nu încerc să mă pun eu pe un plan superior față de alte femei, pentru că nu sunt nici eu mai brează: teama de singurătate te face să faci multe compromisuri, recunosc.
Dar compromisurile trebuie să fie reciproce. Însă îmi dau seama că problema e în capul meu și că îți trebuie curaj să iei măsurile necesare pentru schimbare, chiar când acestea se impun. Din această cauză, cred că femeile trebuie să învețe curajul. Or fi atâți de mulți bărbați imaturi, de care trebuie să ai tu grijă, încât lupta pentru cei câțiva responsabili e aprigă?! Poate nu căutăm suficient unul potrivit pentru noi și ne mulțumim cu orice. O relație, ca să fie una de succes, trebuie să se bazeze pe reciprocitate, să fie un echilibru între a da și a primi, altfel vei acumula numai frustrări și nimeni nu va fi fericit. Unele persoane nu sunt niciodată multumite, indiferent de ce faci tu, astfel de persoane trebuie evitate, dacă vrei să ai totuși o viață fericită.
Unii dintre noi, dacă stăm să ne analizăm bine, am fi mai fericiți singuri decât într-o relație, deci depinde de tipul nostru de a fi. Sau poate diferența dintre fantezie și bărbații reali e mare, nu se poate să visăm toate la Antonio Banderas… Știu, și bărbații se luptă pentru femei, dar parcă și noi, femeile, îi încurajăm să fie iresponsabili printr-o atitudine permisivă, de parcă ei au voie să aibă mai multă libertate decât noi, femeile. Ne asumăm mult mai multe sarcini decât ei, de parcă acesta e un semn de putere și nu de neputință. Șeful deleagă, nu execută și nici nu le face el pe toate. Dacă vrei un partener, responsabilitățile trebuie împărțite.
Când auzi o femeie, cu carieră și un copil mic de crescut, care spune că doar soțul are dreptul să iasă cu prietenii singur pentru că „dacă nu e mulțumit, sunt multe femei singure de 30 de ani care de abia așteaptă să se mărite și să facă un copil”, nu poți să nu îți spui că nu are stimă de sine. Or fi multe femei așa, dar sigur are și ea unicitatea ei și, dacă soțul a plăcut-o pentru ceva, s-ar putea ca acel lucru să fie greu de găsit la altă femeie. Dacă el o va înșela, pentru că timp liber berechet are, el ar trebui să știe că și ea poate să se răzbune. Dacă nu îi pasă, înseamnă că amândoi ar trebui să aibă o căsnicie deschisă sau că nu se potrivesc.
La un post de radio, doi prezentatori haioși spuneau că femeile se uită în oglindă, arată perfect și spun că trebuie să slăbească. Bărbații, în schimb, sunt grași, se uită în oglindă și spun: „ce gambe am, sunt un Adonis, darul lui Dumnezeu pentru femei”. Cu o astfel de atitudine câștigi mult în viață…
Guest post by Cris
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
