Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Comportă-te ca și când ai fi într-o țară ca afară

20 September 2018

Sub acest titlu, circulă pe net un set de cerințe care, odată îndeplinite, ar garanta împlinirea visului de a avea o țară “ca afară”. Set în care veți observa că revine obsesiv îndemnul deloc flatant “nu mai fura”. Dincolo de bunele intenții și o bună (re)cunoaștere a unor metehne aproape endemice, să faci tot din această listă presupune o uriașă schimbare în chiar ADN ul nostru. Purtător și de glorii, dar și de răsunătoare rușinici.  

“Nu mai fura.

Nu-i mai dușmăni pe ceilalți. Nu-i mai invidia. Ajută un ONG. Ajută două ONG-uri. Ajută trei ONG-uri.

Nu mai fura.

Nu mai arunca gunoaiele pe stradă. Curăță zăpada de pe trotuar și n-o mai arunca în stradă, imediat după ce a trecut plugul. Nu-l bloca nici pe vecin. Repară-ți gardul. Nu mai scuipa pe stradă. Strânge rahatul câinelui tău. Lasă bormașina să se odihnească la ora 7 dimineața. Chiar și la 8.

Nu mai fura.

Lasă lumea să iasă din autobuz/metrou, nu da buzna. Nu mai lăsa mașina pe avarii în mijlocul drumului. Stai în dreapta pe scări, la metrou. Cere-ți scuze, nu înjura.

Nu mai fura.

Sterilizează-ți animalul. Adoptă unul, nu cumpăra de la magazin. Renovează-ți casa. Reciclează. Nu mai sta peste program.

Nu mai fura.

Nu mai claxona ca apucatul. Nu te mai enerva degeaba. Nu te mai plânge. Nu te mai resemna. Nu te mai împinge la coadă și nu te mai băga în față.

Nu mai fura.

Nu mai înșela. Respectă-ți cuvântul. Nu mai depăși pe linia continuă. Oprește la trecerea de pietoni. Nu-ți jigni nevasta, copilul, subalternul. Nu-ți mai linguși șefii. Zâmbește pe stradă. Mergi drept. La propriu și la figurat.

Nu mai fura.

Mergi la vot. Exprimă-ți civilizat opiniile. Ia poziție pentru ele. Nu mai crede că tot ce zboară se mănâncă. Nu mai da șpagă. Nu mai lua șpagă, inclusiv politică. Nu te mai umili.

Nu mai fura.”

o țară ca afară

sursa foto: Facebook

***

Acum vreo șapte ani scriam (aici) că Europa se termină la Szeged. Azi, tot acolo pare că se termină. Nu ne leagă încă nimic trainic de ea, cum ar fi și numai o autostradă… 

***

Lista s-a viralizat. Mult a plăcut și mult a fost comentată, amendată, repostată. E mereu uluitoare această aderare masivă declarată prin like și share (chestii pasive, de două secunde bucata) la principiile sănătoase, morale. Care, dintr-unul sau mai multe motive, iată că nu se traduce (încă) la fel de masiv în realitate.

Ce m-a uimit imediat după ce am constatat repetitivitatea dezolantă a lui “nu mai fura”, a fost lipsa îndemnului la toleranță. Unul dintre sinonimele bunătății, indulgenței, îngăduinței, acceptării unei abateri umane, nu doar matematice.

Pentru că exact în aceste zile despre a fi tolerant este vorba. Despre oamenii buni care obosesc să pledeze în zadar pentru ea, despre zidul pe care îl tot tencuim între noi, ori ce câte ori ceva ne face să ne împărțim în tabere și să-l clădim cât ai zice pește. Din pietrele intoleranței celorlalți. Ați înțeles?

Citiți mai jos și textul unui medic, colaborator Catchy, și veți înțelege mai bine cum e cu intoleranța…

“Facebook a funcționat ca un cordon ombilical care mă lega de România. „Lista” mea de prieteni s-a construit din cereri cărora le-am dat curs. Nu cer ”prietenii” pe FB din timiditate, nicidecum din aroganță. Probabil că cele mai multe cereri mi-au fost adresate în urma publicării unor încercări literare pe CATCHY.

Constat cu plăcere că ne asemănăm în foarte multe dintre temele care s-au vehiculat în toți anii aceștia pe FB. Cine se aseamnănă se adună, nu-i așa? Din păcate, temele din ultima vreme au devenit atât de partizane, de acerbe, încât mă întreb dacă acest cordon ombilical care mă leagă încă de România nu devine toxic.

M-am implicat în dispute care semănă a hărmălaie. Seamănă a ceartă dintre orbi și surzi. Viața socială și politică din România sunt profund alterate. Asta îmi poduce suferință și m-a făcut să mă implic. Cu ce folos?

Să-l apăr pe Dumnezeu în fața unora care nu au avut curiozitatea să citească nu Biblia, ci măcar Proverbele, ori Ecleziastul, icoane călcate în picioare. În numele cărei teme sociale?

Să apăr valorile familiei? Călcate și astea în picioare de, culmea!, indivizi care trăiesc într-o familie ”normală”. Dar ce mai este normal în România?

Dați-mi o floare și vă fac primăvară din ea! Nu-mi scoateți ochii cu frumusețea României! Am străbătut țara în toate coclaurile. Am trecut munții dintre Moldova și Ardeal prin șase trecători diferite, de fiecare dată căutând alte locuri, alte orizonturi. Un milion de kilometri prin România și pentrui asta mulțumesc corporațiilor Lilly si Novartis. Îmi cunosc țara, dar oamenii? Mă întreb dacă-i mai cunosc.

Am folosit FB ca pe pe un album cu personaje. Dar agresivitatea, lipsa de educație, aroganța de pe FB, mă atrag într-un vârtej pe care nu-l doresc. Am intrat pe FB pentru scrierile mele de pe Catchy. Scrieri despre iubire, despre viață, despre tristeți și fericiri. Cât de departe sunt de timpul acela! Și cât de singur mă simt.

Am în orășelul ăsta francez o mie șase sute de pacienți. Mai adaug vreo trei mii de prin spitalele ori dispensarele în care am lucrat. Mai pun câteva sute de ”prieteni” de pe FB. Asta face ceva, nu-i așa? Cum aș putea să-i fac fericiți pe toți? Ieri, am fost agresat în cabinetul meu de către un psihopat. Am avut noroc să scap întreg, dar am realizat că în fața agresivității nu există nici o apărare. Lovești sau ești lovit.

Astăzi, văd câtă agresivitate este pe FB. Vă rog să-mi trimiteți poze cu pisici, cu copiii voștri frumoși, cu dealuri din România, cu cărțile pe care le scrieți. Nu vreau să mai aud de neputința celor de acolo, de a-și face ordine în propria ogradă. Nu voi mai citi nimic care seamănă a agresiune, din orice parte ar veni și oricare ar fi motivația. Dați Facebook o șansă să apropie oamenii, nu să-i dezbine! Bucurați-vă de ziua de astăzi! Este unică.

Doc”

Comentarii?

Acum, revenind, voi, cititorii noștri, ce părere aveți de listă? Ce-ați mai adăuga și sunteți siguri că ați putea și respecta, dacă nu deja o faceți? Ce vă mai deranjează și credeți că s-ar putea schimba, cam în cât timp și, cel mai important, de cine ar depinde? Chiar este hoția endemică și prima care ne împiedică mersul în direcția dorită?



Citiţi şi

De ce „mă p*ş pe el de vot” nu e o soluție

Patria simulării generalizate

„Copilul invizibil” de Gáspár György

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
429 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro