Credincioși, bisericoși, atei, cercetători și-o blondă amuzantă

14 December 2021

Știrile sunt pline de preoți făcuți de rușine, de „marele alb“ și dezvăluiri scandaloase, de ironii și dispreț la adresa „pupătorilor de moaște“. Dacă e să urmărești presa și social media, biserica și bisericoșii sunt în top 3 uncool.

Auzim pe câte unii cum se declară „atei“ – dar la o întrebare mai amănunțită aflăm că aproape nici unul nu neagă divinul sau spiritul, ci instituțiile divinului pe pământ.

Iar cei care cred în știință trebuie să fi aflat până acum că exact acei savanți care se ocupă cu știința cea mai înaltă, fizica cuantică, au ajuns cu instrumentele științei la limitele cauzalității și materiei și au deschis poarta spre Dumnezeu.

De câte ori n-am auzit oamenii plângându-se că s-au îndepărtat de Dumnezeu pentru că s-au împiedicat de oamenii lui! Și totuși aici răspunsul este inclus chiar în întrebare: oamenii sunt oameni, oriunde s-ar afla, chiar și în biserică!

Dumnezeu a creat oamenii ca să fie liberi, oriunde s-ar afla. Aici e frumusețea lumii, libertatea infinită pe care ți-o dă credința. Iubește, crede și fă ce vrei, a spus odată un mistic, pe bună dreptate.

Vincent van Gogh, ‘The Starry Night’

Nici măcar pe oamenii care i se dedică, nici măcar pe oamenii cărora le-a dat harul său Dumnezeu nu-i poate constrânge la nimic. Nici să se poarte „frumos“, nici să fie „morali“ sau „exemplari“ sau măcar „cumsecade“, nici să îi convingă pe alții. Îi lasă să-și facă alegerile proprii, să se lase transformați de Duh sau nu. Puterea corupe, averea corupe, iar oamenii bisericii nu sunt scutiți de asta prin definiție și nici măcar prin harul care le este acordat, ci sunt lăsați în seama propriei lor umanități.

Așa ca fiecare dintre noi. Este o ironie și un paradox că oamenii nu mai simt apropiere de Dumnezeu tocmai din cauza bisericii și a preoților. E ca și cum te duci la medic sănătos și te întorci bolnav… și de fapt, și asta se întâmplă!

Mult timp am considerat că a-mi manifesta opinia despre credință și Dumnezeu e ceva foarte personal. Uneori, când am făcut-o, am fost privită de sus. De ceva timp, însă, am luat altă hotărâre – cred că e de datoria fiecărui om care crede și simte că există un unic Dumnezeu să vorbească celor ce nu cred.

Și credeți-mă, nu exista nimic mai sofisticat și mai cool decât Dumnezeu!

Vă spune asta o blondă amuzantă, care poartă două tatuaje, care muncește în business, care iese în oraș, care dansează, care râde,  DAR care a căutat, a citit, a studiat, a vorbit cu preoți cu har (există încă mulți, dar nu-i găsești neapărat în biserica din cartier).

Ca orice relație, și relația cu Dumnezeu începe cu o căutare. Dacă citești aceste rânduri, trebuie să-L fi căutat măcar o dată, trebuie să-I fi pus măcar o întrebare, chiar dacă pe urmă ai avut poate o experiență negativă. Întoarce-te la această întrebare și lasă inima să te călăuzească. Treci de cotidian – în fond, cu siguranță L-ai căutat pe Dumnezeu ca să treci de cotidian. Caută-ți credința în inimă și ai încredere în ce-ți spune. Biserica nu este formată numai din cei învestiți (și care poate te-au dezamăgit), ci din ea face parte fiecare om care crede.

Așa o să realizezi că frumusețea radicală a lui Dumnezeu începe chiar cu libertatea pe care El ți-o dă. Oamenii care cred sunt liberi și îi privesc pe cei din jur ca pe niște oameni la fel de liberi. Oare de ce ni se pare lumea de azi întoarsă cu susul in sus? Oare nu tocmai pentru că nu mai avem valori frumoase, cum este credința?! Oare nu tocmai pentru că nu-i mai vedem pe cei din jur ca pe niște oameni liberi, asemenea lui Dumnezeu și asemenea nouă, ci ca pe niște simple instrumente, adesea imperfecte, corupte sau coruptibile?

Nu lăsați instituțiile pământene, conduse de oameni, prin definiție slabi și expusi “păcatelor” direct proporțional puterii pe care o au, să vă surpe, destrame, distrugă credința.

Vă pup și vă doresc din toată inima să gasiti și voi locul din inimă al credinței!

Pe Alina o puteți găsi și aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.

Jurnal de Arizona – Femeia care îmbrățișează cactușii

Ce ne învață sfinții

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro