Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum am devenit o fată rea

7 April 2020

Am așa câteodată chef să o dau în bară colosal, îmi iau cumva revanșa pentru toată perioada în care am fost cea mai bună fată, the best of the best, fata aia care nu zice nimic niciodată și care știi că există doar când vrei și tu să treci testul la mate sau să mai scrii niște aberații de comentarii la română, dar nu știi de unde s-o apuci cu eul ăsta liric care te enervează de mori. Atunci îți amintești, dintr-odată, că există și o întrebi mai întâi  politicos, forțându-te să pari interesat, ce mai face și cum se descurcă în lumea asta nebună, căci nu vrei să lași impresia că-ți place small talk și chiar dacă pe telefon ai în istoric doar Instagram și nu știu ce serial de pe Netflix, asta nu înseamnă că nu ești și tu profund în felul tău.

Am chef s-o dau în bară și după ce o fac, aleg să dispar, să-mi șterg toate urmele pe care le-am lăsat vreodată, să-i fac pe puținii oameni cărora să dispere, căci nu mai știu cum să dea de mine și pe cine să mai sune ca să întrebe de o nebună cu tot felul de tatuaje ascunse, care era cândva o fetiță tare cuminte. Încă mai este, numai că s-a rătăcit puțin și hai să nu exagerăm acum, toți oamenii importanți pe care-i admirăm au avut și ei nebuniile lor, au trebuit să hoinărească vreme îndelungată până au reușit să se regăsească și să descopere care e rostul lor pe pământ. Asta e consolarea pe care o aud la ai mei și uneori, mai că aș înghiți gălușca asta. La urma urmei, nu costă nimic să speri, speranța e cea mai bună prietenă a omului, numai că atenție, într-o fracțiune de secundă, se poate transforma și în cea mai mare escroacă. Într-o fracțiune de secundă, totul se poate schimba, cel de lângă tine care îți tot spunea cât de mult de iubește și cum ar lua el luna și soarele de pe cer pentru tine, brusc, are nevoie de spațiu, să mai respire și el, să vadă ce e fără tine, să evalueze unde duce toată chestia asta în care v-ați băgat amândoi mai mult din plictiseală. Într-o fracțiune de secundă renunți la dieta aia miraculoasă pe care ai găsit-o pe youtube și te refugiezi într-un baton de ciocolată, că doar oricum nu vei arăta ca fotomodelele alea din reviste și cine te iubește, te iubește oricum, cine te iubește va fi în primul rând interesat de sufletul tău, asta dacă mai ai unul, nu de celulita care nu mai vrea să te părăsească. Într-o fracțiune de secundă, ajungi să-ți dai demisia de la jobul ăla care te uzează, chiar dacă-ți aduce mulți bani și o viață liniștită, fără prea multe bătăi de cap, realizezi că nu e nicicum în acord cu visul tău de care nimeni nu știe și de care parcă ți-e rușine când îți amintești unde ai ajuns să lucrezi.

Dar să revenim, după cum spuneam, o dau în bară colosal, după ani de zile când am făcut doar ce trebuia să fac, după ani de zile în care mi se spunea ce să fac, trăiesc și eu periculos și sunt solidară cu toții rebelii care au fost și ei, mai dmeult, sufocați de cei din jur… zău că uneori mă amuză teribil întorsătura pe care a luat-o viața mea. În fața dezastrului pe care l-am cauzat, sunt mai calmă ca niciodată, pentru că din nou, datul în bară e și asta o etapă a devenirii ce-și are rostul. Indiscutabil. Fac și eu acum o plimbare on the dark side, cum e în cântecul Lanei del Rey, cântec ce e pe repeat all the time în mintea mea. Acum nu te gândi că cine știe ce prostii fac, recunosc, mă mai tatuez din când în când, îmi dau ochii peste cap când cineva încearcă să-mi țină morală, merg mai tare cu motocicleta, sunt mereu plictisită și uneori scandalizată de toate aberațiile din jur, merg la box să-mi vărs năduful și-mi spun că, dacă Muhammad Ali ar mai trăi, ar fi mândru de uppercut-urile mele.

Știu că într-o zi n-am să mă mai tatuez, sperând că durerea fizică o va subjuga pe cea interioară, n-am să-mi mai dau ochii peste cap și toate cele… într-o zi, sigur, nu voi mai fi o fată rea.

Guest post by Teofana Ungureanu

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Avem nevoie de oameni de stat!

Resetare totală în anul şcolar al fricii, 2020-2021

Ce timpuri sunt astea? Refuz să trăiesc așa!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. ELLIE / 19 May 2020 19:03

    And I hate autocorrect 😄😄😄 Mereu se strecoară câte o greșeală typo

    0
    0
    Reply
  2. ELLIE / 19 May 2020 18:21

    Corect. Toate demisiile meleaguri au fost la secundă. Pur și simplu știi. Știi când ajungi la punctul maxim de saturație, punctul din care nu mai exista drum de întoarcere.
    Nu am regretat niciodată. Mediile toxice de lucru în care nu ești apreciat, nici tu niciodată munca ta, indiferent de eforturile depuse, sunt medii care te distrug psihic și emoțional. Nu merită să îți pierzi timpul prețios din viața ta în locuri de munca care te storc de energie, de chef de viață și de stimă de sine.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro