De ce trebuie să le mulțumim amantelor

Luptătoareo, hai să îți spun de ce greșești.

 Ții minte când îți cumpărai acei chiloței cu dantelă pentru el, zmeul care venea acasă prea târziu, te dezbrăca plictisit și te f*tea în reluare numai în poziția misionarului, pentru trei-cinci minute? Ții minte când te uitai la rețete noi pe internet pe forumurile alea de casnice care, din prea mult timp liber, imortalizau fiecare etapă a gătitului coq-au-vin? Ții minte când îl degrevai de cât mai multe sarcini de-ale casei, pentru că tu știai că poți și nu voiai să superi zmeul…?

Ții minte toate dățile când zmeul s-a îmbolnavit, iar tu ai stat lipită de el ca mușchiul de copac și numai limbi în talpă nu i-ai dat..? Tu când ai fost bolnavă, prințeso, el unde era?

Și nu te-ai mai simțit de mult iubită, respectată, satisfăcută, erai ca produsele alea ieftine de pe rândul cel mai de jos din supermarket, dacă se uita la tine, era din greșeală.

Așa că hai să le mulțumim amantelor că au sedus zmeul de lângă noi, că dacă am fi avut bărbați adevărați, cu c*aie din alea mari, nu s-ar fi lăsat seduși. Dacă te excită gândul, să știi că va face la fel cu târfeta, apoi cu următoarea… și cu următoarea.

Plastic spus, acea amantă târfetă a luat de lângă tine un sugător de viață, a ta. Mulțumește-i. Eu, personal, am invitat-o la o cafea. M-a refuzat.

Guest post by Diana Ilie

Și tu poți scrie pe Catchy! ?

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.