Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Despre ce cântăm?

31 January 2018

Tudor ZarojanuDând Cezarului ce-i al Cezarului, probabil că iubirea – mai ales în varianta decepție – acoperă undeva între 75% și 85% dintre subiectele tuturor pieselor muzicale cu text, de la operă la manele.

Foarte bine, dar restul?

Mi-a venit ideea unei asemenea abordări ascultând pentru a nu știu câta oară piesa lui Gilbert Bécaud Dimanche à Orly.

Un cântec despre avioanele care decolează și aterizează pe un aeroport! O piesă super lirică, însă nu lipsită de ironie: „Locuiesc într-un mic apartament, pe care tata, dacă merge bine, o să-l plătească în mai puțin de 20 de ani!”

Și conținând o imagine cu totul inedită: „Îmi aud Boeing-urile cântând, acolo, sus”. Ați auzit probabil cum sună uriașele motoare ale unui Boieng… Ei, bine, acel zgomot infernal e un cântec pentru cel care se duce în fiecare duminică la aeroport (ceea ce e în sine un subiect care ar merita măcar o proză scurtă!) ca să vadă mai bine avioanele!

Recunosc, sunt cumva subiectiv, pentru că în copilărie părinții ne duceau uneori la Băneasa să vedem avioanele și aeroportul, era o distracție, era frumos!

băneasa anii '60

Același Bécaud are o piesă extrem de dramatică despre un om acuzat că a furat o portocală (el susținând că doar căuta, pe munte, Pasărea Albastră…) și altul în care își povestește cu umor și emoție scurta relație (reală) cu ghida Nathalie pe care a avut-o în Moscova comunistă…

Acest ultim exemplu deschide aici o clasă de subiecte: cele care au un fir epic bine conturat, fie el real sau fictiv. Categorie în care putem include, de pildă, Something Stupid (din nou, combinația magică dintre lirism și umor), cu Frank Sinatra, Milord, cu Edith Piaf, Lucky Man – Emerson, Lake And Palmer, sau fascinanta poveste din Tie a Yellow Ribbon Round the Ole Oak Tree, cântată de Tony Orlando. Ori sumbra Hotel Hell – Eric Burdon & The Animals, dar și celebrissimul Smoke On The Water – Deep Purple.

piaf 19 ani vreau să-i fac pe oameni să plângă chiar dacă nu înțeleg ce spun

Oarecum distinctă e clasa subiectelor epice exaustive, din care un exemplu la superlativ e La Mia Musica, a lui Toto Cutugno: tot o poveste, dar nu una punctuală (o zi, o seară, un eveniment), ci întreaga viață a autorului, în puține cuvinte și cu valoarea evidentă a unei profesiuni de credință.

Tot aici intră și epopeea numită Bohemian Rhapsody a formației Queen.

Apropo de exhaustivitate, o paranteză: departe de mine gândul că aceste rânduri vor epuiza toate tipurile de subiecte. Nu încerc decât să inventariez câteva.

Așadar, în afara iubirii, în piesele anilor trecuți mai găsim:

– ploaia (Creedence Clerawater Revival, Gigliola Cinquetti, Doina Badea)

– puternice critici sociale (Adriano Celentano și mai toți folkiștii)

– banii (Pink Floyd, ABBA)

– trandafirii (Florin Bogardo, Gilbert Bécaud)

– sfârșitul de an (ABBA)

– marile evenimente politice (Beatles cu Back To USSR, Scorpions cu Wind Of Change)

– viața urbană, plimbările, cârciumioarele, clădirile (Gică Petrescu și alții, dar și Piața Romană nr. 9 sau Strada Popa Nan – Nicu Alifantis)

– relația dintre viață și artă (Too Old to Rock ‘N’ Roll: Too Young to Die – Jethro Tull)

– profesiuni de credință (I love rock n’ roll , Joan Jett & the Blackhearts)

– texte filozofice, de regulă sumbre (The Road To Hell – Chris Rea, Who Wants To Live Forever, The Show Must Go On și altele semnate Queen, mai toate piesele Pink Floyd și Leonard Cohen, Stairway To Heaven – Led Zeppelin)

– călătorii, locuri și lucruri exotice (Yellow Submarine – Beatles)

– mesaje optimiste (Here Comes The Sun, We Can Work It Out, With A Little Help For My Friends – Beatles, multe piese Voltaj)

– religie (Leonard Cohen)

– mitologie, istorie, etnologie (Phoenix)

– patriotism local şi naţional (If You Come To San Francisco – Scott McKenzie, Country Roads – John Denver, Napoli, C est Venise, Litaliano – Toto Cutugno)

– politica internațională (Insieme – Toto Cutugno)

– subiecte ocazionale legate de mari evenimente sportive (Barcelona – Monserrat Caballé și Freddie Mercury, Notti Magiche – Gianna Nannini)

– însingurarea, alienarea, soarta individului (Living On My Own – Freddie Mercury)

– relațiile părinți-copii (Father And Sun – Cat Stevens, Figli, Le mame și Il tempo se ne va – Toto Cutugno, Iubită mamă – Mirabela Dauer, multe altele)

– mașini și mașinării (Speed King, Highway Star, Space Trukin’ – Deep Purple, Im In Love With My Car – Queen)

– plimbarea cu bicicleta (Bycicle Race – Queen)

Am trecut în revistă doar textele originale, lăsând de o parte cântecele pe versuri ale poeților consacrați.

Ce subiecte ne oferă muzica românească la zi, în afară de amor, inclusiv în formele sale apetisante? N-am avut răutatea (nici masochismul) să scotocesc prin lirica manelelor. Din contră, am ales interpreți ale căror piese chiar îmi plac. Astfel, Smiley vorbește despre:

– definirea eu-ului (Dincolo de cuvinte, Acasă, Oarecare, Oficial îmi merge bine, Mr Originality, Voila, Puppet, American dream și altele – e clar tema favorită!)

– filozofie de viață (Cai verzi pe pereți).

La Delia:

– devenirea (Cine m-a făcut om mare, Fulg)

– zodiacul (Ce zodie ești?).

Plus, firește, la amândoi, dragostea.

Taxi, Holograf și Voltaj îmi iau libertatea să le consider din zona „clasică”. Multe altele și alții nu știu eu, am mai cercetat însă la Andra şi la Carla’s Dreams, că ştiu că sunt la modă. Am găsit:

– religie (Sus la poarta raiului, O! ce veste minunată și altele)

– filozofie populară (Lucru mare-i omenia)

– natura (n-am întâlnit-o la ceilalți!, Din ceruri ninge alb),

respectiv:

– filozofie de viață (Unde)

– alienarea (P.O.H.U.I., Anti CSD)

– sfaturi pentru alții (Scrisoare fratelui mai mic – nu am întâlnit la alții texte despre frați sau surori).

UN FEL DE CONCLUZII

Sunt tentat să spun că e mai bine decât credeam. Mai exact, mi se părea că, în covârșitoarea lor majoritate, textele de azi vorbesc doar despre amor și cât de nașpa e viața.

În același timp, chiar așa sumară cum e selecția contemporană, tot se poate spune că lista categoriilor de subiecte e sărăcuță, prin comparație cu cea din prima parte a acestui text.

M-aș bucura să n-am dreptate și să mă contraziceți cu exemple!



Citiţi şi

Love Itself

Un joc al seducției

Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
320 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro