Publicitatea îşi schimbă discursul. Nu ne mai apare pe jumătate de ecran cuvântul „Nou”, ci valoarea discount-ului. Nici preţul nu se mai justifică prin sloganul „pentru că meriţi” şi orice cheltuială devine, în limbaj de marketing, investiţie. În astfel de circumstanţe, orice femeie atentă la imagine sa, rămâne cu o sigură întrebare simplă – “Şi eu ce cumpăr?” sau, de fapt, „Eu ce pot să cumpăr…mai ieftin?”
Raportul calitate-preţ este destul de greu de calculat obiectiv şi pragmatic. Cum poţi cuantifica, de exemplu, faptul că un obiect este la modă?
În timp ce unii renunţă la calitate în favoarea preţului mai mic, unii investesc în branduri (garanţi ai calităţii) – mai puţine achziţii, dar superioare calitativ.
După o perioadă angoasantă pentru industria modei (scăderi semnificative de vânzări, închideri de magazine), se pare că marii jucători de pe piaţă vor să se apropie mai mult de cumpărători. Burberry, de exemplu, şi-a deschis un blog destinat trenciurilor, piesa cheie a casei de modă, iar Nike sau Adidas au o prezenţă puternică pe Facebook şi Twitter. Încercarea se pare că a şi reuşit. Aşa se explică faptul că Marc Jacobs, o emblemă a spiritului modei din Statele Unite, a ales pentru colecţia ready to wear toamnă-iarnă, croieli sobre, în stilul anilor ’40, în nunanţe predominante de negru, gri şi maro. Femeia ultrasexy pare că tocmai s-a reformat. Ce ne spune asta? Ne spune că Marc Jacobs a înţeles că femeia americană, ba mai mult, femeia universală, nu vrea să epateze. E discretă pentru că situaţia (economică) o cere.
Apropiindu-se de consumatori, folosind o comunicare de tip unu la unu, marile branduri se apropie de societate aşa cum e ea, ameninţată de spectrul unui nou val de recesiune, nesigură, uşor încruntată, circumspectă cu privire la viitor.
Momentele dificile nu trebuie mereu evitate sau exilate pentru că, adesea, acelea sunt momentele în care ne punem întrebări esenţiale despre cine suntem sau de ce avem cu adevărat nevoie.
După sesiunile prelungite de cumpărături din anii trecuţi, în buticuri de lux sau magazine obişnuite, femeile din întrega lume se întreabă ceva fundamental: „Am nevoie de asta?”.
Dincolo de aspectul financiar, această perioadă ar trebui să fie una a simplificărilor şi a creativităţii, o trecere de la paradigma „Cât de mult pot să cumpăr?” la „Ce pot să fac cu ce cumpăr?”. O purificare a stilului, o reinterpretare ale pieselor de bază, creativitate. Acestea ar trebui să fie elementele de bază ale atitudinii oricărei femei care înţelege că respunsurile la dilemele legate de buget nu se găsesc în magazinele unde orice obiect costa 14,9 lei , ci în graţia acceptării impasului, în bun simţ şi în farmecul personal.
Sigur, e posibil ca ţinutele să nu semene mereu cele avangardiste de pe podiumurile de prezentare, dar, în definitiv, nimic nu e mai demodat decât să încerci mereu să fii la modă.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
