Doamne, dă-l altei femei!

Monica Berceanu

26 December 2014

Monica-BerceanuPe omul acesta l-am iubit. Cu frumusețea tremurului din suflet la îmbrățișarea mea caldă. Cu frica lui naivă, dar înspăimântătoare, de-a nu-l părăsi pentru că nu e la fel de frumos ca altul, la fel de deștept ca unii, la fel de bărbat ca majoritatea, la fel de puternic precum ei, la fel de “așa cum am eu nevoie de cineva”.

Doamne, pe omul acesta l-am iubit imperfect în cea mai perfectă dezordine umană! L-am întrebat dacă mă va părăsi vreodată și mi-a jurat că nu. Pentru că sunt tot ce și-a dorit toată viața lui. Femeia pe care a așteptat-o zeci de ani și care a venit după ce viața lui a fost la un pas de final. Sunt singura femeie căreia i-a păsat vreodată de el cu adevărat, care a făcut pentru el ceea ce nici o alta nu a fost interesată măcar să încerce!

Doamne, pe omul ăsta l-am crezut când a spus toate astea pentru că femeia asta care sunt l-a dorit pentru ceea ce era. Imperfect și perfect de conștient de asta.

Pe omul ăsta l-am iubit, Doamne, cu întreaga lui lume ciudată, plină de frici și de speranțe de iubire pentru totdeauna.

Pe omul ăsta, mi-a spus îngerul meu păzitor, l-am iubit fără să gândesc rațional la plecări definitive!

Pe omul ăsta l-am strâns de mână la un dans frumos, ca sufletul lui. Mi l-au trimis îngerii pentru a împlini profeția iubirii ce suferă și iartă totul. L-am privit în ochi și l-am făcut al meu cu egoismul copilului naiv, care crede că mama lui e mereu acolo pentru el.

Pe omul ăsta l-am așteptat cu sufletul tăiat fâșii cu care am sperat să împodobesc bradul anul acesta.

L-am iubit pe omul acesta dincolo de bariere și uman, cu frica reală de a nu mă iubi la rândul lui.

Beauty and the Beast by Anne Bachelier

Beauty and the Beast by Anne Bachelier

Pe omul acesta l-am îmbrățișat la o mansardă pe al cărei geam am avut curajul să privim cerul cu toate imperfecțiunile lui.

Pe omul acesta l-am iubit cu sandviciuri și șnițele cu aromă de busuioc, fără ordine compulsivă și reguli aplicate la sânge.

Din sângele lui am făcut o perfuzie cu care încă mă hrănesc. Căreia i-am prins două globuri din țări frumoase unde am mers pentru a ne împlini iubirea și de unde ne-am întors despărțiți de curajul de a trece peste orice împreună.

Pe omul acesta perfect imperfect l-am iubit până la un singur cuvânt: rațiune!

Când am ajuns la ea am înțeles că niciodată Crăciunul nu va fi plin fără dragoste împărtășită. Și nici un om nu poate iubi dincolo de iubirea umană.

Acestui om îi mulțumesc pentru amintirile frumoase, pentru frica de mine însămi învinsă când am realizat că pot deveni femeie și-mi pot aștepta acasă barbatul cu dragostea din care am învățat să gust puțin câte puțin!

Pe omul acesta, Doamne, întoarce-l Tu la Tine cu fricile lui, cu imperfecțiunile lui!

Pe omul acesta, Doamne, dă-l unei femei care știe să iubească frumos!

Pe omul acesta pune-l, Doamne, lângă inima Ta! EL ARE nevoie de multă dragoste și de înțelegerea iubirii altfel decât ceilalți. De o înțelegere imperfectă a valorii lui și una perfectă, plină de muzică adevărată de Crăciun!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Plâng din tot sufletul, apoi îmi refac machiajul și merg mai departe

Mi-ai promis

Copilul care a refuzat să crească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
17,675 views

Your tuppence

  1. dana / 19 November 2015 8:28

    Frumos dar inutil.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. lotusull / 26 December 2014 21:50

    Frumoși îmi sunt oamenii ce pot iubi așa. Oamenii ce înțeleg că fără iubirile astea n-ar fi azi ceea ce sunt.
    Uneori, pentru a desluși complet sensul unei astfel de întâlniri e necesar să ne afundăm până la gât în noroi/ disperare. Și apoi, cumva, să renaștem. Cu cicatricile de rigoare. Semn al vindecării. Când ptr a trăi nu va mai fi nevoie de acea perfuzie cu sinele celuilalt.
    Apoi va veni și detașarea. Însoțită de acea înțelegere ( iubitoare ). Și, când ne vom aștepta mai puțin și câte o surpriză 🙂

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro