Sunt divorţată, cu un copil. Fac parte dintr-o largă categorie socială, ştiu. Nu îmi este uşor, însă nici imposibil. Mai ales acum, după ce au trecut câţiva ani şi am reînvăţat să fiu iar eu însămi, controlându-mi fecare moment al vieţii. O lecţie cu un preţ destul de ridicat, aşa că mi-am jurat că nu voi mai repeta greşelile trecutului. De aceea nici nu m-am grăbit să încep o altă relaţie.
Şi totuşi, în ultimul timp, am observat că unul dintre tătici mă priveşte mai lung. Şi parcă aș zice că-mi este cunoscut aerul lui… Zâmbeşte de fiecare dată când mă salută şi, o dată, chiar s-a bâlbâit atunci când l-am întrebat ceva. Hmm… Nu i-am dat atenţie, însă, cu coada ochiului, am văzut că poartă verighetă. Iar asta m-a enervat. De aia se distrug familii, pentru că bărbații nici cu copiii de mână nu sunt în stare să-şi vadă de treaba lor. Desigur, probabil că a contat şi faptul că, de când am divorţat, am redescoperit a şi salonul de înfrumuseţare, mi-am albit dinţii şi am început să merg la sală. Dar asta nu înseamnă că, din fostă soţie înşelată, să mă transform în potenţială amantă… ce naiba, că sunt femeie serioasă!!
Indignată (şi, în secret flatată, trebuie să recunosc), le-am povestit tuturor prietenelor, dar şi colegelor de birou ce mi se întâmplă. Majoritatea au râs, m-au complimentat şi mi-au zis că, la cum arăt acum, să fiu pe pace, că nu e nici primul, nici ultimul… Şi ce bine mă mai simţeam auzindu-le!!
Însă m-am hotarât să-l evit pe domnul cu pricina şi chiar am reuşit până când, la serbarea copiilor, întâmplarea a făcut să stăm în sala de spectacol unul lângă altul. A intrat amabil cu mine în vorbă, m-a complimentat şi mi-a spus că… mă mai aşteaptă pe la el!
Am luat foc. Am sărit în picioare şi i-am replicat pe un ton usturător şi ferm că nu-i permit, că dacă sunt divorţată nu înseamnă că sunt o oarecare, şi că aşa ceva e inadmisibil, şi că asta e hărţuire, şi că o să mă plâng directoarei grădiniţei, şi câte şi mai câte… Şi-n timp ce mă înfoiam eu, toată, profitând de surplusul de atenţie pe care momentul îl primea din partea celorlalţi părinţi (copiii erau ocupaţi cu lălăiala de pe scenă, slavă Domnului), domnul schimbase zâmbetul pe o grimasă plină de groază, începuse să transpire şi numai ce-l aud bolborosind nedumerit:
– Sunt specialistul dumneavoastră de la Nomasvello, doamnă… ce s-a întâmplat, vă simţiţi bine?
Citiţi şi
Despre respect, responsabilitate și sprijin reciproc dincolo de tastatură și celebritate
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
