Dragobete – Valentin 1:0

Marius Iacob

24 February 2015

Acum că Valentinul trecu, putem striga după el, dacă nu ne plăcu! Pe motiv că Dragobetele nost’ este o sărbătoare mai sprințară ca Valentinul altora. Mai de primăvară, și-o putem lega și noi, masculii, de fertilitate (care ne doare), fecunditate (care vă doare) și renașterea naturii – care împacă pe toată lumea. Dragobetele-i o sărbătoare din timpurile în care eram mai aproape de natură, mai naivi sufletește, cu orgoliul neșifonat și cu siguranță, mult mai sinceri în manifestări: până și ursul iese din bârlog, păsările (nemigratoare) se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și facă cuiburi. Iar cele neînsoțite de Dragobete (concurență mare între păsări, știm) rămân singure și fără pui până la anul, asta știm. Dar de ce refuză păsăroii și chiar unele vrăbiuțe sărbătoarea asta? Păi, amorul ar trebui sărbătorit în fiecare zi, ne spune câte un mascul alfa, iar păsăricile singure achiesează cu entuziasm. Sărbătorim românește! clamează patrioții vopsiți în trei culori, asemenea băncilor din Cluj, odinioară.

primul-sarut

Ce au în comun sărbătorile aceste, contestate în egală măsură și cu egală pricină? Calendarul. Sărbătorim de fapt marele dușman, timpul. Fie că marchează începutul primăverii, ca Dragobetele sau începutul postului Paștelui (fără carne, carne-vale) acest moment de început al anului este urât deopotrivă (instinctiv) de bărbații trecuți și ciufuți, ca și de femeile singure. Din același simplu motiv: pentru că ascunde șansa unui nou început. Este o sărbătoare feminină prin excelență, singurul moment al anului când femeia putea să-și declare dragostea (în vestul catolic) sau să-și afle ursitul (la noi). Numai atunci era de cuviință ca fetele să-ntrebe luna, iar doamnele să se mascheze pentru carnaval și să-și aleagă un bărbat. Indiferent de condiția socială, da’ bărbat să fie! Restul e literatură…



Citiţi şi

Respinsă şi de homo, şi de hetero

Într-o zi mi-a mărturisit în genunchi că…

Bărbatul care aproape și-a ratat și divorțul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,164 views

Your tuppence

  1. Marius / 25 February 2015 16:31

    Multumesc de aprecieri!
    Că nu se prea vorbește despre Dragobete… nu știu, să fie din cauză că suntem noi imitativi, că prea ne-am aruncat pe Valentinul altora? Și nu prea combativi, pentru că nu reușim (încercăm măcar?) să tranșăm disputa…
    Mai e și teama de ridicol: prea s-a scormonit după originile sărbătorii, de-am ajuns până pe vremea dacilor. Este clar însă că obiceiurile vechi se pierd. Până la urmă și Dragobetele, ca și Valentinul, au rezistat ca sărbători păgâne.
    Nici una nu apare în calendarele creștine (Valentin a fost scos din cel catolic în 1969, din cauza ambiguităților referitoare la faptele și persoana sa) dar ambele sunt legate de perioada de început a Postului mare.
    Spre deosebire de Dragobete însă, Valentinul, un obicei anglo-saxon, s-a impus în oraș. Iar Dragobetele nostru mai sărută (dacă mai are drum pe-acolo) doar fetele din satele românești.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihaela / 25 February 2015 15:53

    Bun articolul!
    Nu prea se vorbeste de obiceiurile din trecut de Dragobete ale poporului roman. S-a scos la lumina aceasta sarbatoare si atat. Daca tot este despre fertilitate, fecunditate si renasterea naturii, ar trebui sa ne preocupe mai mult aceste lucruri.
    Totusi, raman in picioare afirmatia ca “Dragobetele saruta fetele, nu?”

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro