Acum că Valentinul trecu, putem striga după el, dacă nu ne plăcu! Pe motiv că Dragobetele nost’ este o sărbătoare mai sprințară ca Valentinul altora. Mai de primăvară, și-o putem lega și noi, masculii, de fertilitate (care ne doare), fecunditate (care vă doare) și renașterea naturii – care împacă pe toată lumea. Dragobetele-i o sărbătoare din timpurile în care eram mai aproape de natură, mai naivi sufletește, cu orgoliul neșifonat și cu siguranță, mult mai sinceri în manifestări: până și ursul iese din bârlog, păsările (nemigratoare) se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și facă cuiburi. Iar cele neînsoțite de Dragobete (concurență mare între păsări, știm) rămân singure și fără pui până la anul, asta știm. Dar de ce refuză păsăroii și chiar unele vrăbiuțe sărbătoarea asta? Păi, amorul ar trebui sărbătorit în fiecare zi, ne spune câte un mascul alfa, iar păsăricile singure achiesează cu entuziasm. Sărbătorim românește! clamează patrioții vopsiți în trei culori, asemenea băncilor din Cluj, odinioară.
Ce au în comun sărbătorile aceste, contestate în egală măsură și cu egală pricină? Calendarul. Sărbătorim de fapt marele dușman, timpul. Fie că marchează începutul primăverii, ca Dragobetele sau începutul postului Paștelui (fără carne, carne-vale) acest moment de început al anului este urât deopotrivă (instinctiv) de bărbații trecuți și ciufuți, ca și de femeile singure. Din același simplu motiv: pentru că ascunde șansa unui nou început. Este o sărbătoare feminină prin excelență, singurul moment al anului când femeia putea să-și declare dragostea (în vestul catolic) sau să-și afle ursitul (la noi). Numai atunci era de cuviință ca fetele să-ntrebe luna, iar doamnele să se mascheze pentru carnaval și să-și aleagă un bărbat. Indiferent de condiția socială, da’ bărbat să fie! Restul e literatură…
Citiţi şi
Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă
Nu-i greu să ademeneşti soţul alteia. Greu e să i-l dai înapoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
