Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragoste la prima-mbrăţişare

23 December 2013

Monica LicheAre cei mai frumoși ochi și un zâmbet care îți fură mințile. Este un cuceritor și genele-i lungi flutură promisiuni pentru o viață întreagă. Îmi aduc și acum aminte când m-am îndrăgostit de el. Acum doi ani, când primăvara încă mai dansa cu vara, când teii legănau toate promisiunile de iubire.

Cam pe atunci l-am văzut pentru întâia oară. Era așezat în ultimul salon al unei secții, secție ce ascunde sub titulatura de recuperare copiii abandonați de către mamele lor. Greșelile și le ascund bine, lăsându-şi nou-născuții cu mâinile plânse și înfometate de dor. Aici l-am cunoscut pe Dorian.

A fost primul, dintre cei peste 30 de bebeluși uitați de cele ce i-au adus pe lume, pe care l-am hrănit în brațe. Mă privea cu ochii aceia umbriți de gene și sclipind de bucuria îmbrățișării. Mângâierile degețelelor lui mi-au rapit atenția și m-au topit în cea mai deplină și curată îndrăgostire. Apoi a urmat deznădejdea. “Ăsta-i mort de la mijloc în jos, uite!”.

Copilas

Întregul univers a căzut odată cu piciorușul inert a lui Dorian, ridicat spre exemplificare de către îngrijitoarea care rostise cuvintele cu obișnuința omului ce a văzut destule în viața lui. Lacrimile au început să mi se prelingă într-un dans al durerii, îl priveam și fiecare secundă petrecută în ochii lui mă învăța că el este Întreg. Nu am ajuns de la început la această concluzie, dar fiecare zi petrecută cu el mi-a arătat că noi suntem toți suflete perfecte ce vin ambalate în costume mai mult sau mai puțin generoase.



Citiţi şi

O blondă tinerică și un munte de bărbat

Romantice, tâmpite și îndrăgostite ca proastele

Iubesc, deci sunt viu!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,217 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro