Dragostea la 20 de ani

Mădălina Dumitrache

6 March 2016

Mădălina DumitracheCaleidoscop sentimental – Love at Twenty/L’amour à vingt ans/Miłość dwudziestolatków/L’amore a vent’anni Hatachi no koi/Liebe mit zwanzig

O gentilă cronică în alb-negru, Love at Twenty transpune cinci episoade diferite ale unor sentimente ivite în adolescență. Pelicula capătă un aspect caleidoscopic și reflectă ceea ce se petrece atunci când simplitatea și inventivitatea se-mpletesc cu decepția în amor. Romanțele tinereții sunt (cam) la fel peste tot: efemere și pline de afecte, sfâșietoare sau chiar periculoase.

Romantism, candoare, naivitate, dar și fior, iată ce găsim în colecția de cinci scurtmetraje, care  se transformă într-o tartă à la crème realizată în cinci mari orașe (Paris, Varșovia, Tokyo, Munchen și Roma), de cinci mari cineaști: François Truffaut, Andrzej Wajda, Shintarô Ishihara, Marcel Ophüls și Renzo Rossellini. Mecanica este bine pusă la punct, iar filmul ajută spectatorul să străbată medii diverse. Ansamblul compozit face apel la marca proprie. „Cortinele” vizuale – dintre fiecare episode/acte – sunt realizate din calupuri fotografice (tineri îndrăgostiți surprinși în stradă/real life) semnate de uimitorul Henri Cartier-Bresson și pigmentate audio cu segmente de jazz-rock (muzica compusă de Georges Delerue). Imaginile – cu femei foarte tinere, îmbrăcate în lodenuri, purtând baticuri din mătase  sau bărbați purtând costume bine croite – imprimă eleganță, amintind de farmecul discret al unor timpuri ce nu prevesteau (încă) semnele unei liberalizări a moravurilor .

Primul episod, intitulat Antoine et Colette este realizat de François Truffaut și reunește actori precum Jean-Pierre Léaud (Antoine Doinel) – celebrul artist/„proscris singuratic” din seria  The 400 Blows, Stolen Kisses, Bed and Board și Love on the Run și Marie-France Pisier. Antoine o întâlnește pe Colette la conferințele Jeunesses musicales. Antoine are 17 ani şi lucrează la casa de discuri Philips, acolo unde se fac discurile de vinil, iar Colette studiază și nu pare să ia viața foarte în serios. Junele extrem de sensibil este mereu tachinat de simpatica și agila domnișoară.  În ciuda tutror strădaniilor sale, Antoine nu reușește să-i cucerească decât pe… părinții lui Colette. Farmecul ușor rigid al tânărului dezamăgit rămâne o mărturie a timpurilor în care bărbații tineri sufereau în tăcere în fața farmecului spumos al seducătoarelor fete cuminți de la  debutul anilor ’60. Este o duioasă și melancolică contemplare, despre frustrările (minore) venite din dragostea neîmpărtășită. Schița cinematografică a lui Truffaut este o reușită perfectă, care pune grație, sinceritate, finețe și umor în istorisirea amorurilor adolescentine de altădată.

Love at Twenty 1

Al doilea episod se derulează la Varșovia, avându-i în distribuție pe actorii Zbigniew Cybulski (Sbyssek), Barbara Lass (Basia) și pe Wladyslaw Kowalski (Wladek). Realizat de Andrzej Wajda, acest segment/Warszawa  pare a fi punctul forte al colajului, beneficiind și de aportul starului din Ashes and Diamonds. O minunată blondă este uimită de actul de curaj al unui bărbat care salvează o fetiță din fața unui urs polar de la Grădina Zoologică, în vreme ce iubitul ei se rezuma doar la a fotografia evenimentul. Impresionată de gestul bărbatului care venise pe bicicletă, îl va invita în apartamentul ei, alături de amicii ei, la o petrecere. Alianțele se schimbă imediat la apariția lui Sbyssek.

Love at Twenty 2

Puțin mai târziu, ea va fi derutată, crezând  că Sbyssek reacționase într-un mod ciudat în urma unor jocuri puerile. Basia fusese indusă în eroare și considerase că omul era ori beat, ori lipsit de tact. De fapt, în timpul jocului de la petrecere, bărbatul retrăise o experiență dureroasă, petrecută în al doilea război mondial. Episodul polonez reflectă atât efectele multiplelor neînțelegeri, cât și temperamentul tinerilor din acea perioadă. Warszawa este, în egală măsură, o meditație asupra stresului posttraumatic, dar și asupra instabilității tipic juvenile.

Al treilea episod a fost realizat la Roma, cu actorii Eleonora Rossi Drago (Valentina), Cristina Gaioni (Cristina) și Geronimo Meynier (Leonardo). Renzo Rossellini (fiul lui Roberto Rossellini) surprinde chinurile unei frumoase fete din Roma care-și pierde iubitul sărac, atras de o femeie matură, dar… bogată. Juna Cristina află, brutal, ce-nseamnă să dai cu nasul de „drogul” puterii avuției. Leonardo anticipează un personaj celebru în cinema-ul modern: gigolo. Tânărul va avea statutul de rebel al convenienţelor burgheze, dar şi de mare profitor al unor beneficii materiale. Amorul neîmpărtășit este reflectat de plânsul Cristinei și anunțat de dăngănitul (din fundalul sonor) clopotelor de la catedrale istorice din decor, mixate cu ritmurile jucăușe ale jazzului.

Love at Twenty 3

Fragmentul japonez – filmat la Tokyo de regizorul Shintarō Ishihara – este o tristă secvență a dragostei neîmplinite, dar cu unele elemente ce țin de patologic. Hiroshi – un muncitor japonez – nu are curajul  să vorbească cu fata pe care o admiră. Observația, de factură tragică, reflectă toxicitatea obsesiei din dragoste, născută din lipsa de inițiativă a celui care iubea cu pumnii strânși, în tăcere, căzut pradă amânărilor și trăirilor stranii. Zadarnicile chinuri ale dragostei nasc un …monstru. Tânărul nipon ucide, toate incertitudinile sale, legate de iubirea ca formă de posesie, capătă (aici) o formă morbidă.

Episodul german – realizat cu suportul actorilor Christian Doermer (Tonio) și Barbara Frey (Ursula) – oferă o viziune mai duioasă asupra amorului. Marcel Ophüls (fiul lui Max Ophüls) narează povestea unui tânăr businessman iubăreț și nestatornic. Acesta își va modifica radical atitudinea când Ursula va da naștere fiului său. Istorioara amară este încărcată de farmec, dar și de o formă de sentimetalism naiv.

Love at Twenty 5

Din păcate, filmul de tip omnibus nu a cunoscut același succes și în 2006, odată cu apariția peliculei Paris, je t’aime. Colecția internațională de scurtmetraje tematice din  primii ani ai secolului XXI nu a mai găsit formula care să reunească inspirația și talentul. Chiar dacă emoția ivită din unele principii nu poate trece drept sentiment, antologia iubirii, creată în 1962, reflectă într-un mod original acele oscilații și caracteristici ale amorului de la douăzeci de ani. Totuşi, scopul realizatorilor pare a fi sondarea lumii interioare şi a alterităţii deopotrivă, ca şi încercările tinerilor eroi de a afla care sunt tainele iubirii.

Regia: François Truffaut, Andrzej Wajda, Shintarô Ishihara, Marcel Ophüls și Renzo Rossellini

Distribuția: Jean-Pierre Léaud, Marie-France Pisier, Patrick Auffray, Rosy Varte, Zbigniew Cybulski , Barbara Lass,Wladyslaw Kowalski, Eleonora Rossi Drago, Cristina Gaioni, Geronimo Meynier, Koji Furuhata, Nami Tamura, Christian Doermer, Barbara Frey

Durata: 1 h 58 min

Genul: Ficțiune

Data apariției: 22 iunie 1962 (Berlin International Film Festival)

Love at Twenty 4



Citiţi şi

Eu te-am vrut, boule!

 Cei patru Robin Hood din cartierul francez – Discount

„Le Dîner en Blanc”, la București. Cine va veni și ce va ieși

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,159 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro