Drumul către brațele altui bărbat

Catchy

12 April 2017

„Haină invizibilă” (Guerlain), „tatuaj invizibil” (Angelina Jolie)… te îmbracă fără să-l vezi, te însoţeşte fără să-l atingi, te defineşte, te schimbă în cea mai glamouroasă versiune a femeii din tine. Parfumul este acel iubit impalpabil a cărui atingere-pecete te îmbată cu propria ta imagine. Ţi se insinuează în piele, în căuşul tainic al rădăcinii firului de păr, în curbura gâtului şi în adânciturile moi ale claviculei. Te îmbrăţişează aprig şi suav, în acelaşi timp. Ţi se supune blând şi te stăpâneşte subtil… Capricios ca un iubit tânăr şi nărăvaş, înţelept ca un soţ vechi şi generos…

My-invisible-tattoo-My-Fragrance-Mon-Guerlain

„O femeie care nu poartă parfum nu are viitor” a fost şi sentinţa lui Coco Chanel… Trebuie să vă mărturisesc că eu am fost cândva acea femeie.

Nu eram foarte tânără – şi nici nu mă simţeam aşa, căci ajunsesem la vârsta la care mă simţeam îmbrăcată de propria-mi prezenţă doar – aşa că simţeam accesoriile ca pe un ados nefiresc, inutil. De ce consideram atunci parfumul ca pe un accesoriu, nu aş şti să vă spun. Cum de trecusem prin viaţă şi prin iubiri, de ajunsesem să învăţ să renunţ la inutil, lăsând, însă, în acelaşi timp, să-mi scape esenţa printre degete şi printre întâmplări, iarăşi nu aş şti să vă spun. Şi, la drept vorbind, nici nu contează… Contează doar că femeie asumată, liberă, puternică, dar mai fragilă ca un puf de păpădie la interior, am cunoscut într-o zi… o altă femeie. Temătoare, slabă, nematurizată şi nehotarâtă. Nici prea frumoasă, nici prea urâtă, însă… seducătoare. Am simţit asta şi eu, şi bărbatul cu care intrasem de ceva timp într-un dans ameţitor al începuturilor de poveşti. Şi l-am privit buimacă cum începe să oscileze indecis, atras în egală măsură de cei doi poli au feminităţii pe care eu şi ea îi întruchipam atunci. Eu – cea înfiptă în propria realitate, ea – cea plutind asupra propriei realităţi, cu o graţie însă greu de ignorat.

jolie mon guerlain

Poate niciodată nu fusesem pusă într-o astfel de situaţie şi de aceea, neexistând precedent, a trebuit să creez unul de care să nu-mi fie ruşine. Unul pe care să nu-l regret. Aşa că m-am retras uşor, pe nesimţite, permiţându-i astfel să-şi înceteze oscilaţia, obligându-l, practic, să o aleagă pe… cealaltă. Însă am rămas agăţată de o senzaţie imponderabilă pe care mâinile mele nu şi-o puteau aduce aminte, căci nu a fost îmbrăţişare, gura mea nu şi-o putea aduce aminte, căci nu a fost sărut, ochii mei nu şi-o puteau aduce aminte, căci nu a fost imagine, însă toate simţurile, împreună, şi-o aduceau aminte ca pe o stare de împlinire, de entuziasm şi fericire, de melancolie estompată, de emoţie, de promisiune, toate amestecate şi distilate… şi asta pentru că femeia aceea se lăsase pradă propriului parfum, emanând prin el semnale puternice, neechivoce, de neevitat. Pentru ea nu era un accesoriu, ci parte a existenţei sale. Şi eu m-am simţit, dintr-odată, incoloră şi inodoră. Searbădă şi tristă, în splendoarea propriei mele deveniri. Şi m-am simţit dintr-odată însetată să mă scufund în acele irezistibile accente pe care le descoperisem recent în noul parfum Mon Guerlain, cu o încântare străină, însă, fără să fi avut revelaţia că sunt pentru mine. Îi admir de mult timp muza, însă acesta a fost motiv insuficient să mă reped asupra sa. Doar când am descoperit prin mecanismul propriilor întâmplări, simţăminte şi senzaţii, nevoia de a mă identifica cu mine însămi – un buchet de contraste adorabile, după cum mi-a declarat odată un fost iubit -, nevoia de a ceda vaniliei, lavandei şi iasomiei, misterului fierbinte, şi amar, şi dulce, şi iute, şi proaspăt, şi senzual, şi pur, şi feminin, şi simplu, şi complex, şi… ei, bine, de-abia atunci i-am predat pielea şi simţămintele mele, de-abia atunci am semnat o nouă etapă a firii mele, de-abia atunci am lăsat în urmă femeia care eram, cea uşor ignorantă, pentru care parfumul reprezenta un simplu… accesoriu.

mon guerlain

Ce a urmat? Acel el şi acea ea, înlănţuiţi, privindu-mă cu o umbră de nedumerire. L-am reîntâlnit ulterior doar pe el, iar nedumerirea i se copsese în ochi – era dorinţă. Însă, desigur, pentru el era prea târziu, pentru mine, era indiferent… Mă aveam complet şi asta îmi deschisese drumul către împlinirea din braţele altui bărbat. Bărbatului meu. Bărbatului meu de azi.



Citiţi şi

„Le Nuage Parfumé” de Cartier – 20-23 octombrie, Palatul Tokio, Paris

Nu există nimfomane. Doar femei care vor ce vor și bărbații

Femeia liberă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,796 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro