Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Elegie pentru tinerii din Palestina

26 June 2019

Sunt în Betleem, un recepționer pune o piedică în calea uitării, apasă rec și iată-ne: un bărbat din Europa de est și patru tinere palestinience lângă un alt zid.

Fetele sunt jucătoare de fotbal, două joacă în apărare, una este aripă stânga și una vârf (ultimele două sunt gemene, despărțite de unsprezece minute). Trei joacă în echipa națională de fotbal feminin a Palestinei, dacă vă vine să credeți că așa ceva există, și ar fi bine să credeți, fiindcă e adevărat.

Cum au ajuns fetele acestea să joace fotbal? Pe stradă, cu frații lor mai mari – bineînțeles. În Palestina încă există maidanul. Trei sunt creștine, una este musulmancă (mama ei este braziliancă, ea are douăzeci de ani, studiază Medicina și visează să plece în Germania, nu poartă nici măcar o basma pe cap, zâmbește ca la Hollywood și are o engleză de Oxford).

Gemenele au cetățenie franceză, mama lor e o franțuzoaică pe care dragostea a adus-o până aici, în orașul nașterii lui Iisus Hristos. Fetele sunt la o școală cu predare în franceză, la Ierusalim. Trec zilnic din Palestina în Israel și înapoi și îmi spun că nu, nu va fi pace în timpul vieților noastre. Au nouăsprezece ani, sunt tinere și frumoase și visează la o carieră de profesioniste în Franța. Și ele vor să evadeze.

Toți tinerii palestinieni îmi spun același lucru: nu mai pot să trăiască așa, nu mai pot să trăiască sub ocupație, să fie umiliți și hărțuiți la fiecare check-point. Gata!

Jucătoarele de fotbal țin cu Barcelona sau cu Real Madrid, sunt îndrăgostite de Messi, Suarez și Ronaldo. Din fotbalul feminin, firesc, o adoră pe brazilianca Marta Vieira da Silva, un fenomen și ea.

Fotbalul feminin s-a dezvoltat în ultimii ani în Palestina – în Betleem sunt două cluburi care au teren de antrenament. Și s-a născut chiar și o primă ligă.

Din cauza condițiilor din acest loc aflat de zeci de ani sub ocupație militară, jucătoarele se antrenează doar patru ore pe săptămână. Gazonul lor nu are iarbă – gazonul lor e din ciment și fetele își poartă la vedere cicatricile. Fiecare fapt de viață, oricât de mic, e în Palestina o formă de rezistență.

Wisam Al Jafari a luat în acest an premiul III la Cannes, la Cinéfondation, o secțiune specială dedicată celor care abia au absolvit Regia. Wisam Al Jafari a făcut un film scurt devastator care se numește “Ambianță”. El trăiește într-o tabără de refugiați, alături de mii de palestinieni dintre care doar octogenarii își mai amintesc cum era viața când aveau o țară a lor.

„Ambianță” e despre zgomotele din tabăra de refugiați, zgomotele de zi cu zi, zgomotele astea care fac Orientul unic, zgomotele care aduc permanent oamenii împreună și anihilează intimitatea – pe de altă parte, știți dumneavoastră, nu se pot pune cătușe zgomotelor.

Filmul lui Wisam Al Jafari e o odă subtilă și superbă adusă libertății.

Îi strâng mâna lui Wisam Al Jafari și îl profețesc drept un mare regizor. Acum lucrează la un documentar despre dragostea dintre un palestinian și o palestiniancă întemnițați. Vor să aibă un copil, dar nu se pot întâlni, așa că veți vedea dumneavoastră…

În taberele de refugiați e ca la New York, taxiurile sunt galbene, clădirile se tot înalță și nu se mai vede soarele, iar peste tot sunt desene. Graffiti-ul e sport național în Palestina, aici cei care mor pentru cauza palestiniană sunt martiri și chipurile lor împodobesc zidurile.

Citiţi şi Papa

Dincolo de Zid, ei sunt toți teroriști.

Ahmed vinde produse de marochinărie și curtează toate fetele care intră în prăvălia lui, însă niciuna nu iese de acolo purtând de gât haștagul #metoo.

Ahmed le oferă sute de cămile ca să se mărite cu el, dar de fapt nu vrea să se căsătorească. Așa e el – șarmant, neobosit în a-și elogia clienții.

A prins româna de la pelerinii care au tot ajuns prin Betleem, are momente când vorbește mai bine decât miniștrii (analfabeți) de la București. Dacă am fi într-o carte de Coelho, acum am consemna că Ahmed își împlinește Legenda Personală, e vizibil fericit făcând parale din vânzarea de sandale din piele de cămilă și nu numai.

Are și un restaurant și într-o zi, spune, va veni la București să vadă țara noastră frumoasă. Despre popimea care se perindă pe la el cu turmele de credincioși, are de spus așa: Great, but nu toți. Rezumat exact.

Ahmed e filiform, fără să fie vegetarian. Nu am întâlnit în Palestina niciun vegetarian și niciun om nu făcea jogging, de parcă nu am fi contemporani și nu ar ști și ei care sunt modele prin lume.

Banii trag la Ahmed, dar nu e de-ajuns, nu, nu. Sunt lucruri pe care nici banii nu le pot cumpăra.

Și Ahmed visează la libertate.

În unele seri, când soarele amurgește peste dealurile din Beit Sahour, tinerii Palestinei își aprind încă o țigară și privesc fumul înălțându-se la cer – fumul nu cunoaște ziduri, fumul e liber, și ei îl privesc înălțându-se la cer și ochii lor mari și negri sunt melancolici și la picioarele lor se aștern feline famelice, mereu flămânde.

Aici, în Palestina, niciun tânăr palestinian nu a trăit nici măcar o zi într-o țară liberă.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

ProEstetica – 25 de ani de frumusețe prin sănătate

Fotografia și citatul zilei – Paulo Coelho

Dragă copilă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
257 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro