Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Epoca de aur a gloatelor

18 February 2020

Tot ce se întâmplă pe lume cere o reacție instant, vehementă și irevocabilă. Gloata e gata să judece orice, oricând, oricât, oricum și cine nu e de acord trebuie să dispară măcar din bulă. Așa am ajuns noi să trăim. Au dispărut: cumpănirea, gândirea pe de o parte și pe de altă parte, nuanțele, respectul pentru binefacerile dialogului. Trăim și în dictatura maniheismului.  

Tot ce se întâmplă pe lume este și o fațetă a celui mai puternic dintre zeii clipei. Cine este cel mai puternic dintre zeii clipei? Este suficient să vedem cine are cele mai impozante temple și câți i se închină: zeul-ban. Gândim astăzi în termenii economiei de piață. Valoarea umană a fost înlocuită de valoarea de piață. Felicitări, consumatori, sunteți și în plină dictatură a marketingului. Gloatele mulțumite sunt gloatele care consumă, nu contează că se consumă căcat. Important este să genereze profit.

Așa, și? Și: gusturile comune se prăbușesc, bunul-simț dispare, vulgaritatea devine normă, delicatețea este un handicap, memoria este evacuată într-o nișă unde mai capătă preț doar dacă poate fi exploată în logica economiei de piață. Bref, lumea e un obor și noi târgoveții săi. Suntem resurse umane și trăim în ciclul relațiilor cu clienții, hamsteri vehemenți la roata nimicului. Cine nu se încadrează, dispare.

Tot ce se întâmplă pe lume este și o cumplită fațadă. Goana universală după imagine, această ciumă care nu iartă pe nimeni.

Trăim într-o alba-neagră universală, turme mânate de colo până dincolo, cu dinaintea plină de mâncare și obiecte sau dimpotrivă de planuri de răzbunare față de cei care s-au bucurat de mâncare și obiecte. Și noi numim asta libertate. Și este libertatea de nu mai ajunge în gulag pentru altă părere decât cea oficială. Este totodată libertatea de a te conforma, de a intra în șir. Iar motorul este ura, cu drag.

Altfel, suntem toți speciali și singuri și obligatoriu fericiți. Până și revoltele sunt canalizate greșit, dezumanizarea e în marș.

Tot ce se întâmplă pe lume este, firește, și o perdea de fum. Îndrăgita presă, săraca, trăiește cu botniță comercială, cine să mai bage de seamă că puterea nu mai este acolo unde era acum două sute de ani. Latră și ea, săraca, în rarele cazuri când e onestă, către guvernanți, jalnicele noastre marionete de zi cu zi. Și publicul aplaudă ca pe foci cu mingi pe nas fără să-și facă din presă un câine adevărat care să privească și altfel decât cu ochelari de cal.

Tot ce se întâmplă pe lume mai este și o grabă ridicolă, o fugă către ieșirea din istorie. Istoria oamenilor a avut sens atâta timp cât a existat. Acum avem această succesiune de clipe de o importanță capitală care nu contează: de la începutul anului până acum am trecut și prin al treilea război mondial și printr-o pandemie devastatoare. Și e abia februarie.

Breaking-news: a fost anihilat sensul istoriei, acela că venim de departe și mai avem drum în față, chiar dacă nedreptatea oricând va fi mai prosperă în lume decât dreptatea.

Mai avem: imbecilizarea maselor largi, populare – toate acestea ne vestesc viitorul unui alt fel de sapiens, unul cu mațele mai pline, inimile și mințile mai goale.

Toată literatura mare a lumii stătea pe această realitate: omul a avut cândva conștiință, a cunoscut remușcarea și marile speranțe. Nu mai e cazul.

Deposedat de orice ideal, gata să mestece în cor idei prefabricate și false despre adevăr, bine, frumos și libertate, vechiul om iese rușinos din istorie, lăsând loc unor carcase batjocorite până și de noile gusturi cu privire la estetică.

Vești bune: se mai poate încă trăi în refugii, în insule.

Deocamdată.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Aseară, la Nisa

„Frustrata naibii! De-aia nu poți tu acum să mai trăiești! De greșeli de ortografie?

Provocările «visului american» – American Beauty

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro