La început, nu-mi plăcea ideea. Consideram că este pentru cei care au prea mult timp liber. Încă o cred. Facebook este o platformă extraordinară antiplictiseală pentru cei care, efectiv, nu au ce face. Te ține în contact cu cei care, la rândul lor, nu au ce face. Îți oferă ʻșansaʼ de a ʻcunoașteʼ oameni noi. Are și jocuri; dacă n-ai grădina ta, acum ai una online și poți să cultivi roșii, păstârnac și să aduni recolta de rapiță. Îți umple timpul! Și-o face atât de neproductiv!
Și nu subestimez deloc impactul pozitiv pe care îl are acest site asupra oamenilor care își găsesc perechea, dragostea, împlinirea mulțumită unui friend request. Am convingerea justificată de fapte că există asemenea frumoase întâmplări.
Aşa ca, iată-mă! De intrat, intru; e adevărat, mai rar. Dar o fac pentru ca îmi pot promova evenimentele și pentru a lăsa o vorbă bună celor care au timp și chef să mă citească (și care mă găsesc, în număr mare, pe blog). Și spun mulțumesc. Pentru că programul nu-mi permite să fiu zilnic în contact cu toată lumea, așa ca pot să văd ce mai fac dragii mei, neuitând, bineînțeles, că un telefon sau o întâlnire sunt mai importante și trebuie să primeze like-ului. Așa că cine dorește să-mi vorbească, să mă-ntrebe cum o mai duc sau să-mi împărtășească un gând, fie el demn de zâmbet sau de lacrimă, știe că mă găsește necondiționat la același număr de telefon dintotdeauna! 🙂Citiţi şi
Umberto Eco, sfatul către nepotul său
Dinții strâmbi nu mai sunt strâmbi pe viață
Toate lucrurile au avut un strămoș
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
