Una dintre mizele majore ale conflictului ideologic astăzi în lume (se confruntă globalizarea și anti-globalizarea, “progresiștii” și “tradiționaliștii”) îl reprezintă viața femeilor.
Cum ar trebui să trăiască o femeie în secolul XXI? Să fie supusă sau să fie liberă, poate chiar revoltată? Să aibă dreptul de a decide singură asupra propriului trup sau nu?
Pașii făcuți în direcția drepturilor omului par siguri și pentru totdeauna. Răspunsurile sunt evidente, dacă nu trăiești și nici nu vrei să trăiești într-o peșteră. Așa ați spune, dar uite că nu e așa.
Pentru că forța retrogradă este masivă. Se deghizează în conservatorism, dar nu este. Este fanatism. Este bigotism. Este obscurantism. Și nu în ultimul rând este frustrare. Și, firește, este prostie.
În mod tradițional, religiile n-au emancipat femeile. Politic, femeile de astăzi sunt copilele iluminismului. Lupta este în definitiv una între libertate (libertatea e complicată, libertatea e grea, libertatea e greu de dus) și un cadru rigid în interiorul căruia ai voie să te miști ca femeie.
Când începe libertatea să fie “prea multă libertate”? Există granițe? Ar trebui să existe? Unde? Societățile ar putea să-și regleze viziunile prin echilibru, prin compromis politic, prin dialog, prin cultura toleranței fără de care viața împreună nu se poate desfășura.
În schimb, revoluția tehnologică a adus polarizare extremă și i-a făcut faimoși (și bogați în bani și obiecte) pe niște proxeneți violenți, cu trecere la mințile fragile (și sunt multe minți fragile în secolul XXI!).
Femeile sunt ce au tot fost în istorie – voi folosi o expresie consacrată: un câmp de luptă. Și, de fapt, noi, oamenii, suntem ușor de judecat. Cât de civilizați suntem? Răspunsul stă în felul în care sunt tratate femeile, în felul în care sunt tratați copiii, în felul în care sunt tratați bătrânii, în felul în care sunt tratate animalele, în felul în care sunt tratate toate categoriile sociale care nu reprezintă „puterea”.
E simplu. Nu există altă opțiune morală decât să fii de partea victimelor. Iar în secolul XXI, la fel ca în toate celelalte douăzeci de secole dinainte, nu femeile sunt agresorii.
Totodată, dezinhibarea radicală până la limita patologicului vindicativ a discursului post-feminist și vânătoarea de vrăjitoare în abuzuri sexuale nedovedite și nedovedibile nu sunt decât cealaltă față a aceleiași monezi. Moneda: dezechilibrul sufletesc și mintal în oameni, indiferent de sex, orientare sexuală, politică sau religioasă. Toți suntem puțin apucați în mileniul al III-lea. Epoca noastră e una vizibil neașezată.
Dar e suficient să privim ce se întâmplă cu femeile în tiranii, în teocrații demente, ca să vedem că niciodată destinul femeii supuse (în marginea sclaviei în numeroase spații culturale) nu are cum să ofere demnitate umană. Doar dacă, pur și simplu, toată raportarea ta la lume și la viață e strâmbă.
Citiți și
Moartea femeilor e moartea umanității noastre
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Eu am fost înjunghiată în ziua în care lumea spune că apără femeile
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
