Femeia devine puternică de nevoie

Catchy

1 June 2017

M-am hotărât să scriu aceste rânduri din punctul de vedere al unei femei care s-a luat trântă cu viața. Al unei femei care a fost doborâtă la pământ de destin de nenumărate ori și căreia mulți îi spun că este puternică, deși ea nu simte același lucru. Nu caut aprobarea nimănui pentru trecut. Nu doresc compasiune sau milă pentru situațiile neplăcute. Voi pune întrebări la care nu am găsit răspuns și care, într-un fel sau altul, sub o formă sau alta, sunt convinsă că ni le punem cu toții.

Am citit în ultima vreme zeci de articole pe această temă deja consacrată a femeilor puternice. Multe din articole erau destul de interesante. Altele erau doar un copy paste slab conceput și lipsit de conținut. Ideea comună însă era în toate, invariabil, aceeași: femeia este puternică din fire, ea poate să treacă peste orice greutate și nu are nevoie de bărbat. Dar niciunul din articolele citite nu spunea cum ajunge o femeie să fie puternică, ce o face să continue să lupte când toate îi sunt împotrivă, de ce ajunge să refuze ajutorul masculin în viața ei.

femeie fluture

Femeie… ce te-a făcut să fii puternică?

De mici copii ni se toarnă pe gât frumoasele povești cu prințese ce se mărită și trăiesc până la adânci bătrâneți fericite cu aceștia. Și noi vrem același lucru, căci arată bine și în imaginație, și în vis. La adolescență însă, ne trezim că tinerii din jurul nostru nu sunt nici pe departe asemeni prinților din poveștile în care ne trăiam iluzia numită iubire. Suferim și ridicăm ziduri să părem rezistente, puternice și nepăsătoare, când, de fapt, am vrea să fim luate în brațe, alintate și, de ce nu, răsfățate. Pe măsură ce timpul trece și dezamăgirile în dragoste se înmulțesc, cresc și zidurile construite în jurul inimilor fragile și al sufletelor pălpânde ce tânjesc după atingere caldă, iubire sinceră și dragoste adevărată. Percepția femeii adolescente despre iubire se transformă ușor și apar primele semne ale maturității, ale refuzului de a depinde de cei din jur pentru a fi fericită.

Femeie… ce te determină să fii puternică?

Greutățile cu care viața ne întâmpină și neșansa în dragoste sunt o cale sigură să scadă stima de sine enorm oricui, nu doar femeilor. Multe dintre noi suntem în stare de orice sacrificiu doar ca acel bărbat pe care îl considerăm perfect să ne vadă, să ne aprecieze sau să ne acorde câteva minute din timpul lui prețios. Uitând astfel că și noi, suntem perfecte în felul nostru, și nu avem nevoie de validarea nimănui. Uităm să existăm și să trăim pentru noi și prin noi. Ne punem propria fericire în mâinile altora, ca mai apoi să ne plângem că suntem dezamăgite și nefericite. Dificultățile sau necazurile în care ne implicăm cu mult patos și energie ne fac să părem în formă și apte de a înfrunta orice ne este scris. Însă doar noi, în adâncul nostru, între acele ziduri ridicate de frică și teamă, știm că abia respirăm sub valul durerilor, că abia avem forța să ne ridicăm dimineața sau cât ne este de greu să zâmbim când totul este pierdut.

Femeie… cum ai ajuns să fii puternică?

În momentul în care în viața de cuplu apare un copil, totul se schimbă radical între părinți. Șocul nașterii este major pentru ambii proaspeți părinți. Mama a avut un oarecare timp să se acomodeze cu minunea, însă tatăl este cel care va suferi mai mult pentru că locul lui va trebui cedat într-o măsură mai mare sau mai mică mezinului. Cei mai mulți suntem luați pe nepregătite, căci copiii nu vin cu manual de instrucțiuni și fiecare suflețel este unic în felul lui. Oricâte cursuri am frecventa sau cărți am citi totul este nou și ne va da peste cap întreaga existență Pe mulți venirea unui copil îi apropie și le întărește iubirea. Pe alții însă îi desparte căci nu pot face față schimbărilor survenite și se lasă copleșiți de frustrări, orgolii rănite sau egoismul propriei nefericiri.

Femeie, esti puternică… De ce?!…

Când iese dintr-o relație, indiferent de motivele separării, femeia este pusă în situația de a prelua și atribuțiile bărbatului care nu mai este lângă ea. Dacă mai există și copii, situația este și mai îngreunată. Rolurile de mamă și tată sunt suplinite doar de acel părinte care este prezent mereu și mai puțin de cel care îi vizitează, chiar dacă ambii se implică în creștere și educare. Legea din acest moment prevede că mama este cea care ar trebui să se ocupe în principal de copii. Femeia devine astfel omul de sprijin în tot și toate. Nu își permite să clacheze sau să piardă controlul pentru că de ea depind alte suflete. Sub presiunea vieții și a schimbărilor pe care trebuie să le înfrunte singură, uită să mai zâmbească. Uită să mai trăiască și pentru ea. Uită că viața poate fi și frumoasă nu doar cu nori și furtuni. Uită că și ea există ca om, ființă, suflet… Uită de ea…

Femeia devine puternică de nevoie.

Devenim puternice pentru că nu avem de ales. Ne maturizăm forțat când suntem puse la pământ de încercările vieții, când ne lăsăm fericirea în mâinile celor dragi, iar ei o scapă, când suntem dezamăgite, căci așteptările ne sunt prea mari față de ceea ce primim. Ridicăm bariere și-i ținem la distanță pe ceilalți de frică să nu mai suferim. Închidem ușa fericirii din cauza traumelor trecutului. Anulăm din start orice intenție de a fi fericite vreodată de teama de a nu mai suferi.

Femeie… la ce renunți să fii puternică?

Societatea și prejudecățile sub care suntem crescute și îndoctrinate ne direcționează către sacrificii inutile și irelevante. Ne închidem inima în închisori poleite cu aur doar pentru a fi în asentimentul celorlalți deși, în interiorul nostru, toate urlă că vor să trăiască, să vibreze cu fiecare rază de soare, să danseze cu stropii de ploaie sau să urce munții cu vântul în gând. Renunțăm la tot, ferecăm cu lacăte ruginite visurile și dorințele copilăriei. Ridicăm ziduri peste ziduri de teamă. Ascundem fricile sub grimase de zâmbete și măști mânjite cu fericire și împlinire.

Devenim puternice… la suprafață… doar de frică, de nevoia de a supraviețui sau împinse de o societate învechită și închistată.

Dragi femei, nu toți bărbații mint, înșeală, sunt iresponsabili, lași sau violenți. Nu toți bărbații sunt la fel! Dacă încă mai credeți în basme cu prinți și feți frumoși și îi asteptați sau căutați, ați face bine să dormiți mai mult. Acolo, în lumea viselor, cu siguranță îi veți găsi. În viața reală bărbații suferă la fel de mult ca și noi când sunt părăsiți sau răniți. Plâng când cred că nu îi vede nimeni. Disperă din dragoste când sunt respinși. Și totuși… ne iubesc în felul lor. Dragi femei, da-ți-vă o șansă la fericire! Iubiți-vă și lăsați-vă iubite!

Guest post by Diana Corabian

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubirea este despre ceea ce rămâne după inimioare şi floricele

Acum am puterea să recunosc

La 55 e bine, foarte bine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,629 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro