Hai să discutăm, înainte să mă pui la stîlpul infamiei

4 July 2021

Deunăzi am avut o discuție cu adolescentele mele fiice, seara, după o aniversare frumoasă. Tîrziu, cînd spiritele s-au mai încins, poate și din cauza șampaniei ori a hormonilor specifici vîrstei, a lor bineînțeles, atît eu cît și consoarta sărbătorită am devenit, dacă mai era cazul, ținta unor acuze voalate, de genul ” voi, cei din generația voastră, nu înțelegeți în felul nostru, așa cum vedem noi, problemele de discriminare rasială sau sexuală!” M-am uitat în ochii consoartei, belgiancă de rasă pură, ea s-a uitat la mine, eu la ea, chiorîș, și ne-a pufnit, nu foarte intelectual, rîsul. Homeric, se pare, din partea mea, iar al ei ironic, specific culturii occidentale.

“Păi, da, exact așa ne tratați! Rîdeți de noi și de ce spunem!” Of, Doamne, ni se întîmplă și nouă conflictul între generații. Și atunci, subsemnatul, avînd ceva mai multă experiență pedagogică, pe care de zece ani încerc, fără succes, să le-o împărtășesc prețioaselor odrasle vitrege, am început să le spun o poveste, ca mai toate cele pe care le spunem toți, din experiență noastră de viață și din cea venită în urmă evenimentelor sociale la care am fost martori. Pentru că despre asta este vorba, în definitiv…

Deși nu avem o vîrstă înaintată, avem ceva experiență și am trecut prin multe, chiar prea multe, ceea ce nu ne dă, însă, dreptul de a le spune “taci și faci cum îți zic eu!”, ci mai degrabă, “hai să discutăm, înainte să mă pui la stîlpul infamiei”.

Cînd voi încă nu erați născute, au existat niște mișcări studențești în Franța și după aceea s-au întins în toată Europa, chiar și în România, mișcări începute social, dar care au devenit politice… Vorbeam atunci despre apartheid, despre discriminare rasială, despre libertate, exprimare religioasă și libertatea exprimării sexuale. Au fost mișcări atît de puternice sociale, încît s-au schimbat guverne, s-au creat noi state și au apărut politici cu mentalități sociale noi, la vremea aceea. Cursul ciclic al istoriei ajungea din nou la manifestări de stradă, lumea se schimba, oamenii se schimbau, cultura dădea impuls fantastic. Învățămîntul se schimba, formele de exprimare. La multe dintre acestea am fost și noi martori și le-am trăit din plin.

Filmele, teatrele, spectacolele erau toate pe linia această nouă. Trăiam și învățăm, ne hrăneam și participam la cultură și la nouă mișcare. Discuțiile, manifestațiile și programele sociale se schimbau, chiar și în România aia socialist-comunistă. Nu foarte puternic, în schimb la nivel cultural și intelectual, da. Totdeauna, le-am zis, în momente de concentrare maximă a unor evenimente, istoria își imprimă cursul, la fiecare 50 de ani, sînt explozii ale societății, însă ideile rămîn aceleași, dorința de libertate iese la iveală, sub forme noi, cu aceleași baze, poate doar doctrine mai pieptănate, la modă. Respectul pentru sine și pentru celălalt, altruismul, rămîn totuși, aceleași. Asta trebuia să primeze. “Nu acuzați de neînțelegere și ignoranță pe cei care au văzut cum s-a creat lumea voastră și care au ajutat să vă fie mai bine, nu dați vina pe celălalt, pe șef, pe profesori sau pe sistem că nu ai succes în carieră ori ceea ce vrei în viață. Nu juca pe “nota” discriminării că negrii sau albii, evreii sau arabii ți-au luat slujba, nu te uita în curtea vecinului că și-a luat o mașină nouă și că tu mergi cu aceiași cutie de conserve de prea mulți ani. Ce poți să faci? Folosește-ti mintea să fii mai bine, iar sufletul să poți să simți, ajută și pe altul, care nu are tot ce ai tu!”

Au fost filme și cărți care ne-au schimbat viață fiecăruia, care ne-au făcut să vedem lucrurile și oamenii altfel. Cînd le-am văzut și, după ce le-am citit, am fost plăcut impresionat, iar cînd, mai tîrziu, am descoperit că în facultate erau puse în bibliografia de specialitate, mi-am zis că sînt un om fericit. Simțisem ceva adevărat.

Simțiți cu adevărat viața, clipele și iubiți cu pasiune! Nu vă lăsați duși de val, de păreri și discuții pe net cu “prietenii”… Așa deveniți ființe umane, cu propria inteligență și cu propriul suflet. Astea sînt cele mai importante! Nu vă vindeți oricărei lozinci care mâine poate că e aruncată la gunoi. Problemele rasiale și lupta pentru libertate, discriminarea, vor exista mereu, de voi depinde cum le înțelegeți, este momentul vostru.”

Nu știu cît le-a pus pe gînduri ce le-am zis eu, cert este că m-am ales, măcar, cu un pahar umplut cu drag, cu puțină șampanie.

Apropo, filmul era ” To Sir With Love“, iar cartea – “A Child called IT”.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Chiar dacă ai plecat

Sfaturi pentru cupluri – Cum să te apropii mai mult de iubitul tău pentru a avea o relație armonioasă

Respect – filmul vieții Arethei Franklin

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro