Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Îi privești de pe margine

6 June 2015

manuela tudorancea 2Ți-ai spus mereu că tu nu ești ca ceilalți, că ție n-o să ți se-ntâmple niciodată, nu după ce ți-ai fi ales deja să mergi pe-un drum. Ai și criticat puțin pe la stânga, pe la dreapta, chiar dacă ți s-a strâns, încă de pe atunci, inima și i-ai iubit pe oameni pentru slăbiciunile lor. Fără să știi că-ți iubești slăbiciunile viitoare, că ți se vor încarna să-ți pulseze pe sub piele, până în ziua când vei fi pregătit. Pentru greșeală, sau pentru izbăvire.

Îți amintești de toate, când te observi dimineața, în oglindă, că te-aranjezi mai mult decât de obicei. Atenția pe care ți-o acorzi, de parcă ai vrea să te vinzi, când tu vrei, de fapt, să te oferi pe degeaba. Pentru iubire, pentru nemurire. Începi să-ți dorești, îmbrățișezi povești care altă dată îți păreau exagerate și vrei să ți se greșească, să ai scuză ca să greșești.

Nu-ți stai în cale, fiindcă altfel ai simți că mori. Vrei. Iar vrutul nu ți se mai ia de pe suflet, nu ți se mai spăla de pe mâini, nici după ce ți le-ar fi murdărit de neputință.

woman-photography-41886

Cobori din vis, așezi încet toporul, ești gata să renunți la luptă, ești gata să renunți la privirea care te mănâncă pe interior. Te lași să fii ce-ai devenit, iar pe ceilalți să trăiască frumosul, iubirea pe care nu ți le mai poți permite. Îi privești de pe margine, ca într-un grajd, cum se aleargă, încăleca și se impun, unul altuia. Ții minte, și tu ți-ai impus cândva iar viața ta e astăzi dincolo de gardul ăla, nu te mai poți întoarce, n-ai mai ști să te aperi. Stai și-ți varsă lacrima lângă încuietoarea ferecată, privind, iubind nemurirea din tine. Ești liber, de ce nu te simți astfel? De ce te dorești încătușat?

Și tot aștepți, zi de zi, să îți ia mâna, chiar dacă, pentru el, asta ar însemna să te mutileze.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

40 de forme de a muri (II)

40 de forme de a muri (I)

O blondă tinerică și un munte de bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,627 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro