Ruxandra Garofeanu, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România, a încetat din viață duminică seara, la vârsta de 76 de ani.
Înainte de comunicatul Artmark, prefer să v-o prezinte pe Ruxandra Manuela Plăpcianu.
“Împreună cu Ruxandra Garofeanu la Roma, la expoziția expozițiilor, 400 de ani cu Michelangelo Merisi da Caravaggio.
Cea mai impresionantă expoziție Caravaggio din toate timpurile. O expoziție pe care au pariat directorii celor mai mari muzee din lume că nu se poate realiza. Cum să aduni la un loc 24 de opere Caravaggio?! E imposibil logistic, curatorial nici atât, dar să îmblânzești orgoliile tuturor muzeelor din care artistul ne face cu ochiul. Totul părea de nefăcut. Toți au spus că e imposibil.
Și au reușit!!! prima oară în ultimii 400 de ani, o expoziție Caravaggio cu 24 de lucrări din toată lumea. Din Londra și Dublin, din Sant Petersburg, din Berlin, din Viena, din Nancy, din Texas, din Kansas, din New York, din Roma (Galeriile Borghese, Palazzo Barberini, Pinacoteca Capitolina, Galeria Corsini, Muzeul Vaticanului, Galeria Doria Pamphilj), din Milano (Pinacoteca di Brera și Pinacoteca Ambrosiana), din Napoli, colecții private… Ruxandra ar ști sigur dacă am uitat ceva… Niciodată n-au fost adunate la un loc atâtea lucrări… asta se întâmpla la Roma în Scuderie del Quirinale în 2010.
Ruxandra a trăit intens, infinite supradoze de grație. Cu toate astea, când am intrat în expoziție, ochii i s-au umplut de lacrimi: “mamă, așa ceva n-o să mai trăim niciodată!” Am stat până ne-au dat afară cam cu forța, singurii bărbați italieni lipsiți de umor, pe care i-am întâlnit vreodată.
Toată noaptea am tocat mărunt, adică eu ascultam, biografiile și urmele prin istoria artei lăsate de Caravaggio, Gian Lorenzo Bernini, Artemisia Gentileschi, Pietro da Cortona, Guido Reni, Luca Giordano, Carlo Dolci… Italieni, desigur, ca sticla de limoncello din care am băut până-n zori.
A fost o zi perfectă. Cu Garo și Caravaggio.
E adevărat, de două zile Ruxandra se odihnește în pace.
Ruxandra Garofeanu, 1970
***
Unul dintre mai rarii “oameni de acțiune” ai lumii culturale, deopotrivă o erudită a culturii vizuale, românești și universale, cât și o mobilizatoare de nestăvilit de proiecte culturale “aparent imposibile”, maestră nu doar a slovei critice, cât și a acelei forțe de convingere și împingere fără de care nu se nasc marile proiecte, ci se refuză ori amână perpetuu, Ruxandra Garofeanu a devenit cunoscută publicului larg drept critic de artă și realizator al unei lungi serii de emisiuni dedicate culturii vizuale, în cadrul TVR și Radio România, emisiuni ce au format și șlefuit gustul pentru vizual al generațiilor ultimelor 4 decenii. Totodată, fondator al Centrului Cultural ArtSociety și al galeriei Dialog, dedicându-și activitatea îndrumării și prezentării evoluției artelor plastice din România, precum și susținerii actului creator al tinerei generații, Ruxandra Garofeanu rămâne pentru cei care au cunoscut-o un monument de pasiune și energie vie, căreia nu i se putea refuza inițiativa imperioasă a niciunui mare proiect, dacă acesta era meritoriu cultural.
După încheierea studiilor la Institutul „Nicolae Grigorescu”, secţia Istoria şi Teoria Artei, licenţiată în artă modernă şi contemporană românească, Ruxandra Garofeanu a realizat, în perioada 1966–2004, emisiuni la Radio România şi la Televiziunea Română, pentru ca ulterior să fie numită membru în Consiliul de Administraţie al TVR. Dintre sutele de expoziții gândite și puse în operă de Ruxandra Garofeanu, câteva dintre cele mai semnificative au fost „Artistul şi puterea – Ipostaze ale picturii românești 1950-1990”, realizată în 2012, în care a prezentat peste 600 de lucrări, ilustrând aprox. 300 de artiști români, relevanți prin practicile lor, publice ori, dimpotrivă, discrete, de atelier, în perioada regimului comunist, susținând prin discursul curatorial independența relativă a multora dintre acești creatori, ba chiar detașarea lor, de puterea politică – ori “Bessarabia Maia” din 2009, prima expoziție dedicată artiștilor clasici și moderni basarabeni (după cea organizată de Ateneul Român în 1922), inclusiv a diasporei basarabene, ajunsă și rămasă, după ce studiază la Academiile din Munchen sau Paris, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, la București, Iași, Paris, Bruxelles etc. (artiști precum Nina Arbore, Milița Petrașcu, Auguste Baillayre etc.). Implicarea marcantă în activitatea cultural-instituțională i-a adus criticului de artă importante distincții și premii speciale.
Artmark, pentru care Ruxandra Garofeanu a organizat și curatoriat nenumărate expoziții de artă modernă și contemporană, dar și mentalități și atitudini ale tinerelor generații de istorici de artă angajați și colaboratori, își exprimă prin acest modest anunț o mică parte din gratitudinea sa.
Citiţi şi
O premieră interesantă – documentarul Pădurea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
