Lăsaţi colacul jos după

Andrew Poretz

4 August 2011

Unul dintre multele lucruri de care se plâng femeile când vine vorba de bărbaţi este obiceiul nostru de a lăsa scaunul de la toaletă ridicat după ce mergem la baie. Femeile şe aşază întotdeauna, noi nu, şi pentru un motiv oarecare simplul gest de a lăsa scaunul la loc după utilizare le scapă bărbaţilor, spre disperarea femeilor de pretutindeni. Mie nu mi s-a plâns nimeni direct şi am continuat să las colacul ridicat, fiind cred la fel de supărat că trebuia să-l ridic de fiecare dată. Dar mi s-a întâmplat ceva care m-a făcut să-mi schimb părerea şi să contribui la aplanarea acestui diferend dintre sexe.

Mama mea a murit în 1995, de Ziua Recunoştinţei care era şi favorita ei. Aşa încât, în fiecare an de atunci încoace am preferat să o sărbătorim în loc să o plângem. Părinţii mei au fost căsătoriţi timp de 40 de ani. Şi eu şi tata i-am fost foarte devotaţi mamei, mai ales în cele câteva luni dinaintea morţii, când s-a luptat cu două boli grave: cancer la plămâni şi lupus. Tata a fost complet dărâmat de moartea mamei şi teama mea era că într-o zi se va arunca de pe terasa apartamentului lor de la etajul 23. Aşa încât m-am mutat cu el pentru următoarele şase luni.

Într-o noapte, la câteva săptămâni după ce am început să dorm acolo, m-am dus la baie şi apoi în living să mă uit la televizor. Câteva minute mai târziu, mi-am auzit strigat numele însoţit şi de câteva epitete… M-am grăbit spre baie şi l-am găsit pe tatăl meu la intrare, în genunchi, plângând isteric. “Ce sa întâmplat?” l-am întrebat, îngrijorat, “eşti bine?” Tatăl meu a răspuns, cu lacrimi în ochi, “Nu e vina ta, nu e vina ta, nu aveai cum să ştii!” Eram complet nedumerit. “Nu aveam cum să ştiu ce?” Şi-a venit în fire, m-a îmbrăţişat şi mi-a povestit că în urmă cu zece ani îi promisese mamei că nu va mai lăsa niciodată scaunul ridicat. “Mi-a înghiţit atâtea de-a lungul anilor, dar asta o scotea pur şi simplu din minţi. Aşa că am respectat promisiunea şi până acum scaunul nu a mai rămas ridicat. Când l-am văzut sus, mi-am amintit totul… Îmi pare rău că am ţipat la tine.”

Am decis chiar atunci şi acolo, ca ori de câte ori voi fi în apartamentul unei femei sau voi folosi o toaletă mixtă voi avea întotdeauna grijă să las scaunul la loc, pentru a onora amintirea mamei mele. 

Textul original: Leaving the Seat Down, A Primer

Of all the things I’ve heard women complain about when it comes to men, it’s our habit of leaving the seat up after we go to the bathroom. Women always sit to use the toilet, while men don’t need to while urinating, and for some reason this simple act of lowering the seat after use eludes most members of the male species, to the great chagrin of females everywhere. All the complaints never really got to me, and I continued to insist on leaving the seat up (being equally annoyed at having to lift it every time myself). There was finally one thing that made me take a different view and make a choice to do my part in this contentious issue between men and women.

My mom died on Thanksgiving 1995, a date that may have less meaning to my Romanian readers, but which is quite a big deal in the United States. It was also my mother’s favorite day of the year, and thus every year I celebrate it for her instead of mourning her death.

My parents were married for 40 years. My father and was quite devoted to my mother, and took total care of her every need during her last few months when she battled lung cancer and Lupus. He was a completely broken man when she died, and my fear was that he would one day propel himself from the terrace of their 23rd floor apartment. So, I virtually moved in with my dad for the next six months, sleeping in my mother’s bed most nights. (They had two twin beds that were joined together to act as a very large bed.)

One night, a few weeks after I started sleeping there, I took a pee in the bathroom, and then went to the living room to watch television. A few minutes later, I heard a loud yell of my name from the bathroom, with some epithets attached to it. I rushed back to discover my father hysterically crying, crumpled to his knees outside the bathroom. “What’s wrong?” I asked, quite concerned. “Are you okay?” My father replied, tearfully, “It’s not your fault, it’s not your fault, you didn’t know!” “I didn’t know what?” My father composed himself, and gave me a big hug. “Ten years ago, I made a promise to Mom that I would never, ever leave the seat up. It used to drive her crazy. She’s put up with a lot of crap from me over the years, but this one thing upset her like you wouldn’t believe. So I made a promise, and until just now, the seat has never stayed up. And seeing that seat up like that really hit me. She’s really gone. I’m really sorry I yelled like that.”

I decided right then and there that whenever I was in a woman’s apartment, or using a mixed-use commode, I would always take care to put the seat down after each use, to honor my mother.



Citiţi şi

Cum scapi de senzația de picioare grele, umflate, dureroase

Concert pentru bărbați inteligenți în LA minoare

Și tu crezi că tipul ăsta din capul tău există?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,759 views

Your tuppence

  1. Violeta / 4 August 2011 13:03

    Eu imi amintesc de reactia unui britanic, venit in vizita in Romania: La voi are loc un fenomen pe care nu l-am mai intalnit nicaieri in lume – nu doar ca femeile trebuie sa lase colacul jos cand merg la toaleta, dar il si ridica la loc dupa. Ei, barbati din toata lumea, aici e trai pe vatrai! 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Mihaela Cârlan
    Mihaela Carlan / 4 August 2011 7:39

    Dacă acesta ar fi cel mai mare defect al unui bărbat… De aceea n-am înţeles niciodată înverşunarea unor femei în a stârpi acest obicei. Nu de mult, o prietenă îmi povestea că o prind zorii în discuţii fără finalitate cu partenerul de viaţă şi că se gândea serios să renunţe la el. Am întrebat-o fireşte ce naiba discută atât şi ce nu-i convine. Şi aud că una din ireconciliabilele chestiuni era capacul de la WC: el îl lăsa mereu ridicat. Să nu-mi vină să cred. “Dar cât îţi ia să-l laşi la loc cu mânuţa ta? Trei secunde!” S-a uitat la mine ca şi cum i-aş fi dat leacul pentru cancer. “Uite, la asta nu m-am gândit…”

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro