Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Lăsați-mă goală, așa cum m-am născut

5 November 2017

Sunt doar lucruri, obiecte. Nimic mai mult. Lăsați-mă goală, așa cum m-am născut. Pe un câmp, pe o stâncă, în deșert, pe vârf de munte sau la malul oceanului. Nu am nevoie de ele. Așa cum nu am avut când m-am născut. Aur, perle, diamante. E frumos să le ai. E frumos și să te desparți de ele, dacă nu ai de ales. De ce să doară? E o despărțire de lucruri. Nu de oameni, de suflete, de emoții. De răsăritul și apusul soarelui, strălucirea lunii pline, ploi, nori, furtuni și arșițe. Singurele care nu se sinchisesc de Diamonds and Pearls.

Despărțirea de o valoare simbolică e singura care poate să doară. O moștenire de familie, o amintire dragă, ceva de neînlocuit. Dar astea pot fi și o fotografie, o carte, o pagină îngălbenită dintr-un jurnal, o petală de floare, o scrisoare timbrată. Un flecușteț lipsit de orice valoare materială. Pe astea nu le cumpărați, nu le amanetează nimeni. Doamne-Ajută. Ar fi grotescul sfârșit al unei lumi deja grotești. Lucrurile de „valoare” sunt, de fapt, simboluri. Nu ne dăm seama de ele până în clipa în care suntem nevoiți să le reciclăm, ca să ne balansăm existența precară. Precară, material. Bogată, spiritual.

femeie stanca

Pe unele le-am primit cadou, altele ni le-am cumpărat noi că puteam și ne simțeam bine și ne făceau să ne simțim frumoase și frumoși, și valoroși, și speciali. Și într-o zi trebuie să renunțăm la ele ca să putem supraviețui. Renunțăm. Nu doare. Deloc.

Renunț la tot ce am. Cu imensă recunoștință față de puținii care mi le-au oferit cândva ca să mă bucur de ele. Știu că ACEIA și-au dorit să mă folosesc de ele într-un anumit moment. Momentul a venit. Putea și să nu vină. A venit.

Sunt doar lucruri, obiecte. Nimic mai mult. Lăsați-mă goală, așa cum m-am născut. Dacă voi simți nevoia de a fi frumoasă, voi culege o floricică sălbatică și mi-o voi înfășură pe deget, cum făceam în copilărie. Cel mai frumos inel din lume. Floricele cresc peste tot. Pe stânci, pe vârf de munte, în deșert, la malul oceanului.

Guest post by Daffodil 

Și tu poți scrie pe Catchy! ?

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum a putut un copil să îi prezică altui copil viitorul?

„Da, a meritat!”

Nu oblig pe nimeni să mă placă sau să mă suporte…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,170 views

Your tuppence

  1. Femei Moderne / 5 November 2017 22:18

    Un articol foarte intereant din punctul meu de vedere! Acest articol m a facut sa mi dau seama de anumite lucruri din viata mea si m a ajutat foarte mult. Multumesc frumos!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro