Moartea lui Vladimir Vladimirovici

7 March 2022

Deși pare, cochetul criminal minion nu e întru totul nebun, știe foarte bine ce face. Totodată, piticul botoxat, în pantofiorii lui cu toc, a rămas, în ciuda grămezilor de bani scurse din buzunarul mujicului în turbinca sa nesătulă, un lent-colonel KGB frustrat, care nu înțelege de ce nu e “respectat”. Pentru cine nu știe ce înseamnă KGB, traduc: n-a existat în istoria tiraniilor o organizație mai sinistră.
 

Totodată, și de aici trebuie plecat, Putin nu e nici om. Nu are atributele necesare. Incapabil de empatie, de trăiri omenești, de emoții, e doar un banal dictator violent pe care numai băile de sânge, fie că e sânge rusesc, cecen, georgian, sirian, ucrainian, îl mai fac să simtă ceva. Un medic psihiatru ar avea mult de lucru la un asemenea individ. Putin crede că e special, dar e în fond ordinar, în rând cu toți siniștrii săi înaintași (și unii contemporani): paranoia e boală profesională la dictatori.

Este, de asemenea, șiret, viclean, are ceva de șarpe în construcția sa – sunt atribute pe care creierele slabe se confundă cu inteligența. E clar pentru cine vrea să vadă: Putin este principalul vinovat pentru măcelul din Ucraina. O barbarie clasică. O invazie a unui stat terorist, condus de un criminal de război. Acesta este adevărul.

Dar Putin n-a mai cunoscut de multă vreme adevărul, iar dacă l-a cunoscut vreodată în această viață l-a uitat deja. Trăiește într-o lume de minciuni, în care lașitatea înseamnă curaj, o lume de fantasme sovietice și vise de refacere a imperiului răului.

Vladimir Vladimirovici este în vârful unui lanț de minciuni, la bază e însuși poporul rus, captiv al unui diabolic aparat de propagandă. Războiul e operațiune militară specială, crimele împotriva umanității și bombardarea civililor înseamnă “eliberare” și “denazificare”.

De aceea, moartea lui Vladimir Vladimirovici pare în acest moment singura cale pentru ca acest război european, care riscă să devină peste noapte nuclear, mondial și definitiv, să se încheie.

Dar! Vladimir Vladimirovici, să ne înțelegem, nu e nebun. Pur și simplu nu înțelege ce înseamnă drepturile și libertățile individuale ale omului. Omul ca individ nu există în concepția lui, Vladimir Vladimirovici nu înțelege limbajul libertății, nu înțelege decât despotismul. De aceea nici nu poate exista numitor comun între lent-colonelul KGB și societatea globalizată a mileniului III. În universul paralel unde trăiește Putin acțiunile sale sunt logice, raționale, au sens, sunt chiar obligatorii. Putin chiar crede că este Eliberatorul și Apărătorul: invadează pentru ca să apere Rusia, așa crede că trebuie să se manifeste “puterea”. Din păcate, acel univers este integral un fals. Un fals cu dramatice consecințe reale.

Căci între timp oameni nevinovați vor continua să moară, bombe vor continua să cadă, poporul ucrainian va fi masacrat, tineri ruși vor omorî sau vor muri într-un război care nu e al lor, în timp ce bravul conducător va sta, din rațiuni de stat, se înțelege, ca un șocâte, prin buncăre de la marginea lumii.

Sancțiunile economice vor îngenunchea tot poporul rus, iar în logica ilogică a lui Putin aceasta se va traduce drept o declarație de război.

Și mai departe? NATO are o linie roșie dincolo de care nu poate să treacă, nu va securiza spațiul aerian, Ucraina va trebui să supraviețuiască din ajutor frățesc, dar marginal, și e puțin probabil să nu cadă. Va cădea, mai devreme sau mai târziu, probabil mai târziu, va fi ocupată, dar nu va fi cucerită. Căci Ucraina deja a câștigat acest război, deși îl va pierde (războaiele înseamnă moarte și distrugere și nimeni nu poate fi socotit învingător într-un război).

Putin și lacheii săi, construiți după chipul și asemănarea sa, caută să ne ducă înapoi în lumea timpului lor pierdut, a cortinei de fier și a războiului rece. Nu vor reuși.

Pentru că au trecut zeci de ani și lumea, deși Putin nu înțelege, s-a schimbat. Nu ne vom întoarce acolo și într-o zi se va scrie și ferparul lui Vladimir Vladimirovici, cu aceeași scârbă că rasa umană l-a produs cu care s-au scris și ferparele predecesorilor săi: Adolf și Iosif Vissarionovici.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Eugen Ionescu în faţa morţii

Despre moarte și alte nimicuri

Și dacă toată viața mea a fost o greșeală?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro