Nu-mi doream decât să-l omor

Suntem căsătoriți de 8 ani și împreună, de mai bine de 13 ani. L-am iubit enorm și nu vedeam pe altul în locul lui. El era tot ce-mi doream. Am construit împreună o casă, o afacere și am făcut doi copii.

Eram deja de câteva zile în concediu, împreună cu cele două fetițe. Simțeam că ceva nu e în regulă, de fapt simțeam asta de ceva timp, dar am închis ochii mereu.

În aceea zi, nu a prea vrut să-și petreacă timpul cu noi, iar eu nu m-am împotrivit. Să fii plecat cu doi copii relativ mici, 3 și 6 ani, nu e ușor și am înțeles dorința lui de a se detașa puțin. Dar nimic nu m-a pregătit pentru ce urma să se întâmple.

A fost plecat aproape toată noaptea. A venit pe la ora 2, dar la scurt timp a plecat iar. Atunci nu am mai rezistat și când s-a reîntors, după ce a adormit, i-am luat la control telefonul.  Am găsit o parte din mesajele schimbate cu domnișoara, unde ea i se adresa cu “iubire” și își dădeau întâlnire în același loc unde se mai văzuseră.

Nu-mi doream decât să-l omor. Vedeam roșu în fața ochilor. Știa că asta urăsc cel mai tare. Nu știu dacă ați simțit vreodată dorința pură de a lua viața cuiva. În acel moment am simțit-o. Nu-mi mai păsa de nimic. Surpriza cea mare a fost să-i aflu vârsta: avea 16 ani! Era minoră, putea să-i fie tată!

O femeie înșelată, trădată și mințită e capabilă de multe. Am devenit un adevărat detectiv. I-am instalat diferite aplicații pe telefon prin care îl urmăream. I-aș fi spart telefonul la propriu, cu tot cu husa lui de protecție, dar i-am spart parolele și codurile. I-am descoperit poezii scrise pentru alte femei, și mesaje, și așa am aflat că nu e prima dată.

Ne-am întors acasă și am luat legătura cu un avocat. Nu voiam decât să divorțez. Nu-mi păsa de nimeni și nimic. Știți momentul acela în care copilul simte că ceva nu e în regulă? Ei, așa s-a întamplat și la noi. Deși nu ne certam în fața lor, fetița cea mare a simțit tensiunea dintre noi. Cu o zi înainte să mă întâlnesc cu avocatul,  mi-a spus că ea lângă mami și tati se simte cel mai bine și că nu vrea să plece niciodată de lângă noi. Asta a fost lovitura de grație.

Deși a conștientizat că e pe punctul să ne piardă, odată întorși acasă, el și-a cumpărat alt telefon, și-a făcut alt cont de facebook și a continuat legătura cu ea. Nu a ținut mult, pentru că acum miroseam minciuna de la un kilometru. I-am găsit și acel telefon ieftin, și toate mesajele către ea. Au făcut sex prin mesaje, apoi a venit în pat lângă mine. Îi spunea că o iubește și că nu poate trăi fără ea. Că o vrea lângă el. Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva.

Până la urmă, am acceptat să ne dăm o ultima șansă cu condiția să facem consiliere psihologică. A acceptat. Azi, l-am iertat, dar simt că nu voi putea uita vreodată. Îmi apar în cap toate momentele acelea, când mi-e lumea mai dragă.

Familia nu a aflat niciodată. Nu am îndrăznit să spun nimănui. Nu-mi pasă de gura lumii, nu ăsta a fost motivul, ci că ar fi suferit și ei fără rost.