Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu poți obliga o pisică să toarcă

4 February 2019

– Iubi, ți-am mai zis, nu o forța dacă vezi că nu te vrea!

Da… cred că nici tu nu mă mai vrei, mormăi eu încet.

– Ce-ai spus? continuă ea cu o voce înțepătoare de profesoară iritată.

– Nimic, iubi, nu am zis nimic, răspund eu, dezlipindu-mi mâinile de blana înfoiată a lui Pusy.

– Ce nu înțelegi? Pur și simplu nu știi să faci pisica să toarcă! conclude ea pe un ton sentențios, înainte de a-și lua pe sus, dintr-o mișcare, prea iubita pisică și de a-mi întoarce spatele cu o rotație agilă.

– Merg să-i dau lui Pusy de mâncare. După, mă întâlnesc cu fetele. Ne vedem deseară, pupiiiiici!

– Bine, iubire! răspund eu nesigur, cu un zâmbet blajin care mi se șterge încet de pe față în timp ce cele două „pusy” din viața mea se fac tot mai mici în ochii mei, îndreptându-se spre ușă.

femeie cu pisică

Încă nu am înțeles pe deplin de ce conviețuiesc de atât timp cu Anda, ați ghicit, femeia din viața mea. Cea care mă învață să nu abuzez de pisici și mă informează cu fidelitate cum arată programul ei de zi cu zi, cursurile, proiectele și întâlnirile care-i ocupă viața …program din care nu mai fac parte de mai bine de un an și ceva. Cu atât mai puțin înțeleg de ce accept urâciunea aia de pisică, Pusy (fucking Pusy, alt nume mai bun nici nu putea să-i dea, și unde mai pun faptul că de abia ce mă lasă să pun mâna pe blana ei aristocrată), în viața mea… probabil doar de dragul Andei. Dar, whatever, poate ar trebui să mă mulțumesc cu ceea ce primesc și să nu mai visez la cai verzi pe pereți. Cel puțin așa îmi spune, Andrei, profesorul de educație fizică, prietenul meu de încredere căruia îi împărtășesc nestingherit toate detaliile vieții mele minuscule. După părerea lui, Dumnezeu mi-a pus o dată mâna în cap, când am întâlnit-o pe Anda, și nu o să o mai facă a doua oara. În viziunea lui, ar trebui să țin cu dinții (la propriu și figurat) de această femeie-felină, indubitabil atrăgătoare, cu ochi verzi pătrunzători, zâmbet viclean și, cel mai important, sâni XXL. Și unde mai punem faptul că eu sunt trecut de 40 de ani și ea de abia se îndreaptă spre 30. E adevărat, într-un fel, am ajuns să fiu cu ea doar pentru felul în care arată. Iar acum, după trei ani de relație, poate ar trebui să învăț să nu pretind mai mult decât ceea ce îmi oferă (s*x pe cinste aproape la orice oră + puține mofturi, melodrame, crize existențiale și întrebări aparent retorice – atât de specifice femeilor „mature” din grupul meu de prieteni). Până la urmă, Anda e ceea ce e: un dar al naturii, o prezență tihnită, o parteneră de încredere și o persoană pe care… nu pot spune că o cunosc în profunzime. Nici nu știu dacă am încercat vreodată să fac asta. Mi s-a părut întotdeauna că se poate conforma cu orice situație. E efectiv genul de fată simplă, fără ascunzișuri și ocolișuri, care ia lucrurile așa cum sunt. Nu are nevoie să discutăm despre sentimente și angajament, despre împlinire și aspirații. Atât timp cât plătesc rata la casă, mașina și abonamentul ei la sală, pare absolut mulțumită. Plus, să nu uit, mâncarea pentru Pusy… obligația asta îmi revine tot mie. Chiar acum mă pregătesc să o îndeplinesc, făcând un scurt drum până la supermarket-ul de la colț.

Da, până la urmă sunt chiar norocos, îmi repet în gând, în timp ce îmi iau paltonul și îmi număr banii din portofel. Câți bărbați nu ar da să aibă ceea ce am eu? O bunăciune de femeie care să nu te fu*ă toată ziua la cap cu gânduri și păreri inutile. Poate că nu știu totul despre Anda, dar mi-e suficient să știu că e a mea și că nu îmi întinde în față enigme greu de descifrat sau încercări patetice de a o cuceri constant.

Cu acest gând în minte, ies din casă și cobor în fugă scările, când o voce cunoscută mă paralizează instant la etajul 1. Să ne înțelegem, nu-s eu genul de persoană plictisită de viață care să își spioneze vecinii sau să asculte pe la uși. Dar vocea asta mi se pare foarte familiară. Mă apropii ușor de ușa apartamentului 7 și încerc să mă uit prin vizor. Evident, nu disting nicio imagine, însă vocile prin contur tot mai puternic.

– Da, iubi, mai tare, așa, mai tare! Știi ce îmi place, te ador! sStrigă ea extaziată.

– Daaaa! răspunde el într-un strigăt strașnic.

Orice s-ar întâmpla de partea cealaltă a ușii, cred că merită pus pe o casetă porno. Dar dincolo de interesul meu „științific” în această problematică, mă simt mai degrabă atras de nevoia de a cunoaște protagoniștii, mai bine spus – protagonista. Cu fruntea transpirată și pulsul gonind la un nivel fără precedent, îndrăznesc să pun mâna pe clanță. Spre marea mea uimire, ușa e deschisă. Pătrund tiptil și mă îndrept spre locul de unde, judecând după zgomot, patul pare să vrea să iasă la iveală săltând în sus și în jos. Sunt aproape acolo, da, mai e un pic.

– Daaaa! țipă ea.

– Daaaa! aprobă el.

– Nuuuuuuu! urlu eu în sincron. Anda, ce crezi că faci aici!?

– Iubi, îmi spune ea cu un rânjet malițios și sânii fluturându-i liberi, ți-am mai spus că tu nu știi să faci o pisică să toarcă!

Cred că e timpul să îmi iau un câine…

Guest post by Ioana Solea

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Eu slăbesc numai când sufăr… de foame

Singure ne transformăm în jucării sexuale și apoi strigăm în gura mare cât de porci sunt bărbaţii

Cum adică să nu pot salva un amărât de pisic?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,006 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro