Nu sunt atât de independente pe cât se arată, nici atât de fericite pe cât se prefac!

31 December 2019

O mulțime de articole despre femei te învață cum să fii independentă, puternică și să ieși dintr-o relație, dacă aceasta nu merge în direcția care te mulțumește pe tine, ceea ce nu e un lucru rău, dar nici ușor de pus în practică. Sunt situații când acest lucru se impune, oricât ar fi de greu!

Majoritatea acestor articole sunt scrise ori de femei fără copiii, ori de cele cu căsnicii fericite. Evident că este mult mai ușor să divorțezi, dacă ești singură și nu ai răspunderea unui copil în îngrijire. Nici pentru copii nu știi cum e mai bine. De ce să nu recunoaștem că foarte puține femei pot câștiga suficient, încât să-și plătească singure chiria, bona, grădinița, after-school-ul, meditațiile și să mai aibă timp și pentru ele, fiind mame singure. Sunt mulți tați care nu au toate veniturile pe cartea de muncă, unii au câte un pfa cu norma de venit, alții, mari întreprinzători, se luptă cu poprirea pe conturi, așa că pensiile alimentare pot fi foarte reduse, neconforme cu nevoile financiare ale unui copil. Sunt, evident, multe femei singure care se descurcă să-și crească copiii, dar nu le este ușor. Probabil, nu pot sta suficient peste program pentru a câștiga mai mult sau a promova în carieră, dacă nu au bunici disponibili. De unde vine atunci aroganța celor care dau sfaturi și se pun pe ele pe o poziție superioară?! E așa de ușor să judeci pe altul…

Dacă stăm să analizăm situația particulară de viața a acestor femei, s-ar putea să constatăm că nici măcar nu sunt atât de independente pe cât se arată, nici atât de fericite pe cât se prefac! Ba chiar au făcut și ele greșeli în viață, precum noi toate.

E mai simplu să accepți că fiecare găsește pentru sine cea mai bună soluție sau va găsi una la momentul cel mai oportun! Și un alt lucru bun e să nu te mai învinovățești atât pentru alegerile tale și să consideri că au fost cele mai bune la momentul respectiv, tot ce poți schimba fiind prezentul și viitorul, trecutul putând fi doar o sursă de învățătură. Să nu uităm că, involuntar, de multe ori alegem modelul de familie în care am crescut, dar important e să-l conștientizăm și să facem schimbări! De multe ori pare că femeile duc o luptă între ele, iar solidaritatea feminină este absentă cu desăvârșire…



Citiţi şi

Criza globală a inteligenței din 2028 (raportul Citrini Research)

Cum am ajuns să împărțim la partaj sufletele copiilor? Și cum am ajuns să te vreau plecat din viața a mea?

Dacă te întâlnești cu Făt-Frumos, ia un autograf și fugi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ana Urma / 9 April 2026 12:56

    Ochii unui copil
    Haibun

    Artistul privi floarea care se născuse sub pensula lui și zâmbi: era doar o floare, o punte între lume și inimile celor care o priveau, un simbol al frumuseții care poate răsări oriunde, chiar și pe asfaltul unei piețe grăbite. Asfaltul, odinioară gri și anonim, devenise pânza unei lumi în care magia și frumusețea se dezvăluiau în fiecare detaliu, iar trecătorii, chiar și cei grăbiți, purtau cu ei o fărâmă din această splendoare. Zâmbetul lui era sincer și simplu, neîntinat de graba și de grijile adulților, și pentru o clipă întreaga piață părea să se oglindească în uimirea lui. Și copilul se opri, cu ochii mari și strălucitori, privind Floarea Soarelui ca pe o descoperire minunată. Întinse mâna spre petalele galbene, fără să le atingă, ca și cum ar fi vrut să prindă lumina care pulsa în ele. Devenise, Floarea Soarelui, mai mult decât un simbol al artei; era o fereastră către mirarea autentică, către magia pe care o simțim doar atunci când privim lumea cu ochii unui copil. Artistul, cu mâinile încă ușor pătate de vopsea, urmărea scena fără să intervină. Era martorul tăcut al acestui moment, al micii revelații care se răspândea în piață: culorile nu mai trăiau doar pe asfalt și în inimile celor care priveau, mai ales în ochii copilului, unde frumusețea și uimirea păreau infinite. In piață, iar magia ei continua să inspire: un copil zâmbea, o femeie încetinea, un bărbat ridica privirea, iar întreaga piață, pentru o clipă, devenea un loc unde frumusețea, atenția și curiozitatea într-o armonie nevăzută, dar palpabilă. Ritmul liber fac totul mai intim, aproape ca un dialog al sufletelor, nu doar al cuvintelor. E un poem care rămâne în minte, experiența a simțirii unei prezențe autentice …dar vii!

    cântec de greieri –
    înc-o punte surpată
    în toiul nopții

    ✍️🍂🍁

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro