Pierdută în timp, pierdută în spațiu, pierdută într-un gol atât de adânc. Și iar e o nouă zi, o nouă zi în care ai deschis ochii ăia triști și pustii din nou. O nouă zi care nu îți promite prea multe, o nouă zi pe care o vei pierde fără rost ca și pe celelalte. Te trezești nedumerită, aproape inconștientă. Te trezești speriată de cine ești, de ceea ce faci.
Privești cu durere la timpul care trece pe lângă tine și tu nu ești în el, tu ești pe dinafară. Tu ești la polul opus vieții tale, ai pierdut demult controlul asupra ta. Cauți în tine răspunsul, l-ai găsit, dar nu ai puterea să îl accepți, poate pentru că doare prea tare sau poate că ești incapabilă să o iei de la capăt și iar ajungi speriată și inconștientă. Cauți pe cine să dai vina, pe cine să te răzbuni, dar știi că doar tu ești vinovată de tot ce se întâmplă. Aștepți pe cineva să vină să te salveze, dar, în același timp, știi că acest cineva nu există, exiști doar tu. Doar tu pentru tine. Tu știi ce vrei și tu știi ce nu vrei. Viața ta trece pe lângă tine și tu nu îi mai ții pasul demult. Când ai zâmbit ultima data, mai știi? Când te-ai trezit dimineața împlinită și fericită? Nici asta nu mai știi. Ai uitat să mai lupți, ai căzut și ai uitat să te mai ridici, iar acum te întreb dacă mai vrei asta.
Visurile toate le-ai șters și tu te-ai șters odată cu ele. Ai uitat cât de minunată poți fi, ai uitat cât de puternică ești, ai uitat de tine. Ceva te arde în interior, în fiecare zi mai tare. Este conștiința ta murdară, care îți dă de înțeles că trebuie să te trezești. Se aprinde butonul ăla roșu care îți dă semne de alarmă, că nu mai poate duce nimic și nu mai poate continua. Și tu ce faci?? Cum îi răspunzi conștiinței tale?? Cu indiferență, o lași acolo să moară.
Ce vrei de la viața ta, tu, copilă pierdută? Pe unde vrei să mergi, care vrei să-ți fie drumul, unde vrei să ajungi? Totul ți se pare atât de imposibil acum, atât de greu, și dacă odată aveai un pic de scânteie în ochi și în suflet care îți dădea o speranță, care te făcea să te trezești cu gândul că poate azi va fi altfel, acum și ea a dispărut, s-a stins, și speranțele odată cu ea. Și iar te întrebi cine-i de vină?
Poate EL și devii atât de sigură de asta. Pentru că în lumina lui tu, în loc să strălucești, tu te-ai întunecat. Ai ales inconștient o viață în doi pe care o duci de una singură, și poate el nu este vinovat pentru că tu ai ales să suferi în tăcere, ai ales să te îndepărtezi de el și de tine. Mereu te întrebi unde va duce, unde veți ajunge. Dacă tu te-ai stins lângă el, el de ce se stinge lângă tine? Poate sunteți atât de incompatibili pentru a fi împreună, pentru a vă minți că vă iubiți. Nu merge nimic, nici „te iubesc-ul” ăla nu mai e prezent demult în viața voastră, dar nici nu își are rostul. Aceste cuvinte și-au pierdut de mult valoarea.
Iar noaptea… noaptea în doi, spate în spate, fiecare cu gândurile lui, cu o mie de vorbe nespuse. Poate un sărut fără niciun sentiment. Aveți o viață în doi, dar cu scopuri separate, imaginea viitorului tău nu îl include pe el și tu știi că nici a lui nu te include pe tine. Au trecut doar cinci ani în care vă forțați destinele să se suporte, în care vă forțați să vă schimbați unul pe celălalt, fiind conștienți amândoi că trebuie să renunțați la acest doi inexistent, de fapt, pentru a vă regăsi. Fericirea ta este departe de el, iar fericirea lui departe de tine.
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Țara în care hoții și proștii ne omoară între ei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
