Search results

Plimbările sunt, în cel mai bun caz, o pauză de la deciziile importante pe care nu dorești să le spui cu voce tare. Și, ca atare, te plimbi. Nu singur, ci o faci în doi. Scopul? Acela de a cere cuiva părerea despre ceva ce oricum nu prezinți exact cum …

– Trebuie să te schimbi. Nu mai poți continua așa! Am auzit o voce răstită ce apăsa nemiloasă asupra ființei mele confuze. Nu îndrăzneam să îmi ridic privirea, de teamă că i-aș fi dat curaj să mă mai sfătuiască cum ar trebui să mă schimb. Simțeam cum depresia mă tăia …

Se făcuse seară mai repede decât mă așteptasem. Era atât de rece, încât credeam că stelele au fiecare câte un picior de lumină pe care își sprijineau acordul muzical ce îl interpretau mândre la infinit. Luna își adunase genunchii la piept de parcă dorea să doarmă, dar nu o făcea. …

Știi diminețile acelea în care te trezești în plină deplasare spre serviciu, soarele plutește printre oameni ce dintr-o dată par mai drăguți? 06:15 – Pur și simplu te-ai trezit înconjurat de o stare de bine, parfum răcoros de primăvară. 07:30 – Albinele par a zbura în jurul tău cu încetinitorul. …

1. Joben Blue și cubul de lumină – Doamnelor și domnilor, tineri și bunici, vă spunem bun venit la cea mai îndrăzneață reprezentație de iluzionism pe care ați văzut-o vreodată, irepetabilă și imposibil de uitat. Fără a răpi prea mult din timp, știindu-vă atât de dornici să înceapă show-ul din …

„Sâmbăta aceasta e a ta. Mă poți întreba orice, dar folosește timpul cu înțelepciune pentru că știi, eu vin și îți sunt, dar plec fără să țin cont de așteptarea ta. Timpul ne trece atât de diferit.” Cuvinte! Cuvinte și o zi și-o noapte petrecute împreună. Apoi, o altă zi, …

“De ce nu mai spui nimic?  Mă plictisesc atât de repede. Te întreb adesea lucruri diverse doar ca să constat că răspunsurile tale sunt ale mele. Nu am avut niciodată senzația că cineva e atât de mult ca mine, acolo, în interior, încât mă sperii de tine, mă sperii de …

Când am privit-o prima dată pe picioarele ei, Iulia alerga prin pădure spre casă, acea casă a bunicilor ei pe care o știam cu toții. Bunicii Iuliei erau oameni simpli care au iubit să împartă în copii multă visare. Visare, ai întreba, ce e atât de special la visare? Îți …

Din camera alăturată se aude foşnetul dur al ambalajului cadoului pe care i l-am oferit lui Darius. Era un robot. Cât timp am petrecut cu Darius aveam o teamă justificată. În cele din urmă, contează intenţia, toţi o spun. Linişte! Aud uşa, cu un scârţâit dur, dar e bine, ştiu …

Cenușiul nopții ne-a învăluit conversația. Te priveam de la începutul serii și-am izolat o planetă din galaxia chipului tău. Răcoare. Cerul e alb cu urme de negru, pădurea foșnește în frunze, liniștind respirația umbrelor. Erai aproape de mine, pieptul îți respira privirea fixată pe colțurile stelelor. Atingerea palmelor noastre, apoi …