„Patima smintită” – The Play/Hra

7 April 2021

Dintre toate păcatele, orgoliul nemăsurat pare să fi făcut cele mai multe victime în rândul bărbaților. Bunăoară, orgoliosul Petr (Jiří Mádl) se zbate între mediocritatea unui  spațiu provincial și patimile sale de tânăr artist. Lumea lui pare să se destrame după ce se decide să-și îndeplinească visul: să adapteze o piesă bazată pe o tragedie clasică («Fedra»).

Prima producție, în afara spațiului latino, a regizorului chilian Alejandro Fernández Almendras, The Play/Hra este un omagiu adus cinematografiei cehe clasice. Cu un buget limitat, realizat în alb-negru, în format ratio (dimensiune redusă a ecranului) – intenționat de modă veche, filmat cu o cameră care-și urmărește îndeaproape actorii, filmul se păstrează în linia melodramelor de la începutul artei cinematografice. Această peliculă îl ține, însă, pe regizor departe de lucrările sale anterioare (Much Ado About Nothing, To Kill a Man ) dedicate prezentării realității sociale chiliene. Deschisă teatral, The Play/Hra aduce cu o melodramă clasică: un cuplu în criză, includerea unor terți (și camere), un regizor și ‘actrița sa’, încrucișări între teatru și viața reală și o bogată ilustrație muzicală de o mare expresivitate.

Într-un orașel din Cehia (unde locuiește, în realitate, iubita lui Alejandro Fernández Almendras) un regizor pregătește o montare îndrăzneață după textul lui Euripide («Fedra»), dar cu puternice influențe de la Miguel de Unamuno (numit de regizor „Kafka spaniol”). La aceste texte, realizatorul a adus o contribuție personală care viza corupția din anii ‘90 din Cehia, bunăoară, un fel de ‘rescriere a rescrierii’.Totul începe sub semnul dezastrului. În timpul repetițiilor, regizorul – director de tetaru îi pierde pe cei doi actori principali, iar primăria începe să-l preseze să modifice piesa/textul din cauza conținutului său politic. Copleșit de problemele de la muncă și de distanța din ce în ce mai mare dintre el și soția sa, Katerina (Marika Soposká), artistul pare să piardă controlul. Tema creației, ezitările de dinaintea premierei, incertitudinile – toate sunt bine analizate și reflectă frământările artistice în general, nu doar din mediul teatral.

Situația devine mai gravă când Petr se îndrăgostește de Karolina, actrița talentată (și în realitate, Elizabeta Maximová este o artistă expresivă și talentată) din rolul principal. Pe măsură ce se apropie ziua premierei, «viața imită arta», iar puterea lui Petr este pusă la multe încercări. Desfăşurarea acţiunii integrează însă o poveste dionisiacă, subversivă – legătura dintre regizor și ‘actrița sa’. Ca erou antic, el trebuie să ia o decizie, ca bărbat modern, trebuie să înfrunte consecințele. Masculinitatea lui Petr este analizată din tripla ipostază: tată, partener și profesionist al scenei. Ca și Hipolit (eroul antic), îşi strigă neputința împotriva femeilor, în special împotriva celor frumoase şi deştepte, pe care le consideră adevărate „urgii” pentru bărbaţi. În ciuda banalității, tema legăturii extraconjugale dintre directorul de scenă și principala interpretă din viitorul spectacol este foarte bine dezvoltată. Filtrul valorilor formatoare (onoare, virtute, înţelepciune) neagă tot ceea ce este dincolo de el, acţionând ca nebunie în irealitatea fiinţei, ducând ineluctabil la sfâşiere. Dramatismul situaţiei vine din perspectiva plurală, dedublarea conflictului. Ca și Fedra, Petr e vinovat de nefericirea altora și – în egală măsură – e victima instinctelor sale. Ambele partenere invocă libertatea în fața necesității, iar Petr e sfâșiat de contradicții.

Actul al treilea devine climaxul poveștii cinematografice, iar cadrele filmate în intimitatea cuplului Petr-Karolina abundă în senzualitate (filmul este încadrat la «Interzis minorilor sub 18 ani»). Dar dacă ceva ar putea merge prost, totul se va înrăutăți, transformând întregul proces de creație într-o dezastru. Nu degeaba filmul se intitulează  The Play/Hra (joc, în cehă).

Întreg filmul e croit după modelul piesei de teatru, cu ‘cinci acte, un interludiu și epilog’, utilizarea paralelismului şi a simetriei în configurarea destinelor personajelor fiind evidente la realizatorul chilian.

Este admirabil modul în care Fernández Almendras a atins un climat de empatie totală cu spiritul cinematografiei cehe, atât în ​​imaginea remarcabilă semnată de Inti Briones, cât și în subiect (tratarea și dezvoltarea sa). Mai presus de toate, rămâne și măiestria creatorului, dacă ținem cont de faptul că regizorul nu vorbește cehă și a filmat cu un echipament minim. Petr (întrupat admirabil de Jirí Mádl) este un om care pare să nu înțeleagă nimic din ceea ce i se întâmplă și acest lucru evocă atât de multe personaje cehe din cinematografia anilor 1960. Neplăcut, dar real. Muzica subliniază fiecare dintre scene, așa cum se potrivește melodramei, cu ilustrații sonore din Șostakovici, Ravel, Brahms, Mozart și alți clasici. The Play/Hra rămâne un film sentimental care încearcă să înțeleagă aspectele complicate,  intense, opuse, dezorganizate și confuze ale masculinității din lumea actuală.

Pe Mădălina o puteți găsi și aici

Regia: Alejandro Fernández Almendras

Scenariul: Alejandro Fernández Almendras

Imaginea: Inti Briones

Montajul: Alejandro Fernández Almendras

Muzica: Pablo Vergara

Distribuția:

Jiří Mádl – Petr

Marika Soposká – Katerina

Elizaveta Maximová – Karolina

Danica Jurčová – Hereca

Durata: 93 min



Citiţi şi

APEL: Tineri artiști, căutăm bunici care să ne învețe pasiunile lor

Discuțiile aberante despre alăptarea în public

“Ce ar fi crezut mama despre asta?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro